În planare
o nimfă ești în brațele de nufăr
cuprinsă în oglinda cerului
ce se revarsă în luciul de ape
deasupra
în planare
cu aripe deschise
e ochiul de lumină
în care se răsfrînge
torță
trupul unui înger
* * *
într-o lumină alb strălucitoare
misterioasă
ce se revarsă din proaspete
omături
iar soarele-i demult în altă emisferă
și luna după nouri nu străbate
privirea ta
în care pupila se dilată
la al străluminatelor din cer
mă urmărește
în cămașa ce o port
ca de soldat pe care
siberiile toate îl așteaptă
sînt zile de iarnă
cu o lumină de dincolo
din care sclipirea albă a zăpezii
își trimite săgețile
sînt reci glorioase
între halucinante pustiuri de
gheață
ne scădem
Luna
mai luminoasă
mai largă în al ei disc
arată
un chip frumos
tot mai uman
o față de fecioară
plină de sfială și uimiri
dar astrul nopții se înalță lucitor
și azi și mîine și-n tot timpul
doar noi
în fiecare dimineață
ne scădem
fără de voie
tezaurul de clipe
ce ni le-a dat Preasfîntul
atît de drămuit
tu lasă
tu lasă capul greu să-și afle odihna
pe alba de sîni ridicătură
acolo să mai viseze
la trista încurcata lui
copilărie
de părăsit în camere obscure
la lămpi ce nevoite sunt să lumineze
întreaga zi nu doar în
noapte
să-și citească din răsfoite cărți
povestea
tu lasă
îngăduie-mi întreagă
părăsirea
între bombate creste
sînt munții veșniciei un balsam
pe inimi din cristaluri fără prețuire
eterne ca dragostea
între necuprinsele aglomerări
de perseide
în răsuciri de ape
intri prin trei porți
ce rînd pe rînd ți se deschid
în voluptatea nopții
un cer mai sus
tot mai înalt
te absoarbe
străpungi în inițiatice volute
văzduhuri suprapuse
de Dante cîntate în terține
o lunatică visare
de mîini împreunate
și-nfierbîntate inimi
sub porțile-n treime
ce sufletu-ți așteaptă
să se ridice din lutul
trecător
porți înaripate de aripi șase
deschise către adîncimea bolții
să te cuprindă-s gata
în răsuciri de ape
vertij amețitor ce te înghite
cu moliciuni hulpave
ca lacurile verii
ce cu iubire
adîncul și-l deschid
față către față
tînără e vremea
ca ajunul sărbătorilor
cînd sîntem cuprinși de febra
pregătirilor astrale
e festinul
cînd unii cu alții
ne vom afla față către față
în comuniune
în dreaptă cumpănă
și cuminecătură
cu sfînta prescură împărtășiți
voi strălucite zodii
și stele rătăcite în uitare
nu zăboviți în nepăsarea vanelor
virtuți
rămîneți vii
cum sînt
rămîn
atîtea lucitoare constelații
proaspătă e ora dimineții
precum e iedul
slobozit într-ale vieții
abia de-au încetat
și filomelele din triluri
urmează ciocîrlia
prigoriile
și vrabia sărmana
în clipa
cînd lumina s-a-nstăpînit
pe-ntinderea de ape și
pămînt
rămîi doar tu
cu sufletul
de-o parte și de alta
a tulburatului de valuri
fluviu
în ochii umilinței
cauți
cu necesara
biata ta candoare
în zori
iluminarea
***
sînt flăcări
pe care nu vrei să le cunoști
și nici nu vrei ca să le afli
rămîn toate un mister
misterul gol
precum mormîntul la’Nviere
încă fierbinte
la piept aduni
comoară de suflete
născute din primordii
dureroase
ca-n ora cînd
s-au slobozit în trupuri
te duce viața
înspre dimineață
din Înviere
la altă Înviere
de plouă
sau munții sînt cuprinși
de albele omături
aprindem lumînări
la sfinte oseminte
va fi și ziua
Armaghedon
cînd unii vor întreba
cu sau fără îndreptățire
pe unii și pe alții
de sînt sau de nu sînt
rătăcitul printre vii
sau
cu dragii adormiți
cu sufletul și duhul
pornim
călătorim continuu
către promisa Înviere l