Revista revistelor

EXPRES CULTURAL

Liviu Ioan Stoiciu se confesează despre arta scrisului: „De câte ori scriu poezie (proză, teatru) simt că n-am trăit degeaba, o tot repet. Aici se amestecă plăcerea scrisului cu «corvoada profesională», subînțeleasă (la proză și teatru trebuie documentare; să nu uit personajele; pierd o groază de timp până să ies la un liman, poate ani; e iar adevărat, la proza scurtă satisfacția e mai aproape). Chiar dacă versurile scrise (proza, teatrul) sunt pentru sertar. Reamintesc, eu scriu poezie (proză, teatru) numai pentru sertar de când mă știu, spontan, sunt indiferent la condițiile autoimpuse de profesionism, dacă am inspirație sau dacă scriu în gol, din reflex. Încerc să mă eliberez de un rău (sau un bun?) irepresibil din mine la masa de scris, de neînțeles. Scriu poezie «din senin», n-am motive să mă omor cu firea (dar dacă receptez ceea ce scriu ca fiind de valoare relativă, mă bucur ca un copil). Sigur, mă enervează la culme atunci când mă repet și când nu mai scap de «formula» apărută, cam într-un an-doi-trei (nu pot să scap de această formulă decât scriind mai departe, sperând să apară alt «stil» de a scrie, de la sine; poate fi o amăgire personală). Sunt în competiție cu mine însumi, convins că fiecare scriitor e «altceva» (are steaua lui, culoarul lui, identitatea lui)…“ Din acest număr interesant (1, 2020) al revistei ieșene, sunt de semnalat mai multe texte: Alexandru Zub – Cuza Vodă – in memoriam, Mircea Ciubotaru – „Misterele“ onomastice ale Iașilor, Constantin Coroiu – O Antigonă cu suflet de Electră (despre literatura Ilenei Mălăncioiu), cronica literară a Mihaelei Grădinaru despre volumul Păhăruțul de Marian Drăghici, micul eseu al lui Daniel Corbu, articolul lui Gellu Dorian despre „101 ediții ale Zilelor Eminescu și 29 de ediții ale Premiului național de poezie «Mihai Eminescu»“, cronica lui Petru Popa la cartea de proză Viața ficțiunii după o revoluție de Radu Cosașu, suplimentul Zigurat dedicat poeziei lui Emil Brumaru printr-un amplu studiu (patru pagini) datorat lui Nicolae Crețu și eseul Direcția critică (publicat în serial) de Constantin Pricop.