In memoriam Ion Arieșanu

A plecat dintre noi scriitorul Ion Arieșanu, una dintre personalitățile scri­sului bănățean, prozator și jurnalist. S-a născut la 7 septembrie 1930, la Ocna Mureș, județul Alba. A urmat școala primară în Ocna Mureș (1938–1943), Liceul „Samuil Vulcan“ din Beiuș (1943–1950), Liceul „Regele Ferdinand“ din Turda (1950–1951) și a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj, în 1955.

A fost succesiv asistent universitar la Politehnica Timișoara, Catedra de Istorie și Filozofie (1955–1957), redactor la ziarul „Drapelul roșu“ (1957), muncitor la Prodexport Timișoara (1957–1958), redactor la revista „Scrisul bănățean“ (1958–1968), redactor-șef adjunct la ziarul „Drapelul roșu“ și redactor-șef al revistei „Orizont“ (1972–1990). A debutat cu proză scurtă în „Făclia Ardealului“ din Cluj (1951) și a colaborat la numeroase publicații precum: „Familia“, „Steaua“, „România literară“, „Astra“, „Convorbiri literare“, „Luceafărul“, Radio Timișoara, TVR. În 1962, a debutat editorial cu volumul de proză scurtă Anii adolescenței.

Cuprinzătoarea sa operă literară include, între altele, volumele: Trenul albastru, proză scurtă, 1965; Vară târzie, proză scurtă, 1967; Vrajă sau transformarea miraculoasă a lucrurilor, roman, 1971; Lumini peste Apuseni, reportaje, 1974; Însemnările unui profesor de țară, 1975; Lumină stranie, nuvele, 1981; O pasăre în iarnă, roman, 1986; Lumina de la capătul nopții, roman, 1987; Cei buni mor cei dintâi, roman, 1998;Flacăra singuratică, roman, 2004. În 1978, i-a fost tradus în limba slovacă romanul O complicată stare de fericire / Zlozity pocit stastia, publicat la Bratislava. A îngrijit, alături de Ion Velican, Dansul săbiilor. O panoramă a epigramei românești contemporane, 1975.

Prin plecarea sa dintre noi, Ion Arieșanu lasă în urmă un dureros gol și regretul pentru obștea scriitoricească de a fi pierdut un coleg și un prieten.