Există un sîmbure de adevăr în această minciună,
întîi de toate privești prin gaura cheii din pagină
și deodată sînge, și deodată iubire, și deodată ură
și deodată totul,
apoi închizi ușa, între coperți e liniște ca în rai,
în afara lor e ca în iad,
dar fără iad nu poți alege raiul,
fiecare pagină e o țară în care emigrezi, străinii
se uită în ochii tăi ca literele
în sîngele cuvintelor, ca măduva cuvintelor
în coloana vertebrală a propozițiilor, ca arborele nesfîrșit de nervi
în frazele ce țin creierul unui roman
ca structura de rezistență a unui zgîrie nori
din capătul căruia poți privi direct în ochii lui Dumnezeu
pitit sub un brusture
chiar în preajma ta cînd culegi melci
ale căror coarne privesc în ochii tăi
în care deodată toate se sting,
iar întunericul nu e o noapte din care te trezești,
din patul tău se ridică o mulțime de femei,
ar fi trist să le numeri,
mai curînd le privești pe rînd
cum una îți pregătește micul dejun,
cum alta îți ia pijamalele și ți le spală într-un cazan plin cu lacrimi,
alta îți piaptănă barba,
alte trei îți scot din șifonier hainele
și te împodobesc ca pe un mire,
în timp ce-ți bei cafeaua, cea mai frumoasă dintre ele îți cîntă,
că dintre toate cîte sunt pe lume
doar dragostea este cea care le stîrnește ură celorlalte
care sunt gata să-ți ia trupul și să ți-l poarte prin oraș,
în timp ce altele îți mursecă numele
ca pe o gumă de mestecat
pe care o aruncă pe trotuarul peste care altele
calcă apăsat fără să știe că acela e numele tău,
în timp ce alta îți pregătește prînzul,
alta, ațipelul de frumusețe împănat cu sex,
iar cina apare din mîinile alteia
care știe că toată noaptea vei urca muntele venus
ca un cățărător într-o escaladă fără sfîrșit,
și în zori nu ai cum să nu vezi în jurul tău alte femei
în care privești
ca în interiorul unor cărți care, deși știi că te mint,
îți plac din ce în ce mai mult
cum îți spun adevărul.