Filiala București Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu deosebită tristețe dispariția poetului Gheorghe Iova. A fost un scriitor original, nonconformist, un neo-avangardist care a influențat literatura generației sale. S-a născut în anul 1950 la Găgeni, Buzău. A absolvit în 1972 Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, specialitatea Limba și literatura română – Limba și literatura franceză. Până în 1989 a fost, pe rând, profesor de limba franceză (1972-1976), în comuna Breaza și în orașul Râmnicu Sărat, muncitor necalificat la Întreprinderea de Filatură și Finisaj Balotești (februarie-august 1978) și la Centrul de Cercetare și Proiectare a Îmbrăcămintei din cadrul Centralei Industriei Confecțiilor din București (1980-1989). Din 1990, a fost redactor la revistele „Contrapunct” (1990-1992) și „Contemporanul – ideea europeană” (1992-1994), profesor de filosofie la Academia de Arte din București (1994-1996 și 1997-1998) și muzeograf la Muzeul Literaturii Române din București. A debutat, în 1983, în antologia Desant 83, prefațată de Ovid S. Crohmălniceanu (1983; ediția a II-a, Editura Paralela 45, 2000). În 1992, a publicat volumul personal Texteiova. A primit premiul Frontiera Poesis, „Cartea de poezie a anului”. În anul 1999, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru eseu, pentru volumul Acțiunea textuală. Bunul simț vizionar. Prin despărțirea de Gheorghe Iova, literatura noastră suferă o dureroasă pierdere.