Adio și-un praz verde!

Finita la commedia! Duminică seară, în Gruia, ceferiștii clujeni și-au trecut în palmares al cincilea lor titlu și al doilea consecutiv, învingând Craiova cu doar 1-0, la capătul unui derby chinuit. Oltenii puteau egala în repriza secundă, pe care au dominat-o, eventuala remiză asigurându-le locul trei din campionat. Așa însă, or să le țâțâie fundul până sâmbătă, când e musai să învingă în Bănie taman Viitorul lui Hagi, pentru că, în caz contrar, adio și-un praz verde! Deci, mare meci mare, muică, la final de Play-off, în fieful oltean, nu ca la București, pe Arena Națională, unde oastea de strânsură a lui Teja primește vizita nepăsătoare a proaspeților campioni. Gigi a anunțat deja că, după această a patra ratare a titlului, renunță la vreo șapte jucători și la nepotul Mihăiță Teja, ca să-l ia (în fine!) pe sfătuitorul său de taină, Marius Șumudică, care i-ar putea aduce înapoi la Steaua pe Budescu și pe Alibec!

Dinspre Cluj, Dan Petrescu recunoaște că o asemenea perspectivă ar complica serios lucrurile în viitorul campionat, dar că, până atunci, confruntarea cu FCSB-ul, din ultima etapă, nu-l interesează nici cât negru sub unghie, fiind lipsită, e drept, de orice miză. Cu excepția celei… de onoare! Mi-a plăcut însă că Bursucul nu s-a bătut cu pumnul în piept după câștigarea titlului și a recunoscut public meritele lui Conceicao. Dar, dacă e să ne reamintim, la CFR Cluj s-au perindat, după plecarea lui Dan Petrescu în China, și Edy Iordănescu, și Coinceicao, și Minteuan, ca să nu mai vorbim și despre cutremurele care au zguduit clubul din Gruia în acest campionat, adică proteste și chiar greve ale jucătorilor, totul culminând cu demiterea celui care a construit, de fapt, istoria recentă a clujenilor, managerul Iuliu Mureșan. Acum, echipa se așterne la un nou parcurs european, se vorbește de plecarea a 5-6 fotbaliști, dar rămâne de neșters rușinoasa sa eliminare din Europa League, de către luxemburghezii de la Dudelange! O să vedem care îi vor fi adversarii în noua ediție a Champions League, dar vocile care reclamă coeficientul redus cu care formațiile românești sunt plasate de ani buni în grupa outsiderilor ar trebui să ia în calcul prioritar nu vechile noastre performanțe, ci starea actuală a fotbalului autohton. Or, iată că și acest campionat, care se încheie acum, nu ne permite să emitem pretenții, drept care și FCSB va debuta în preliminariile Europa League tot din primul tur. Din păcate!…

Și-acum, să trecem la eșecul Simonei Halep din finala turneului de la Madrid. Sigur că severa înfrângere a campioanei noastre ne-a durut pe toți cei care i-am fost, îi suntem și-i vom rămâne alături în extraordinara ei carieră. La Madrid, am văzut cum a fost eliminată și Naomi Osaka, nr.1 mondial, l-am văzut scos din cursă până și pe uriașul Roger Federer, așa că pierderea finalei de către Simona în fața olandezei Kiki Bertens (4-6, 4-6) nu trebuie dramatizată și cu atât mai puțin justificată de unii comentatori prin răceala contractată la debutul turneului. De fapt, Bertens o învinsese și la Cincinnati și, tocmai de aceea, era de așteptat pregătirea atentă a revanșei, la Madrid. Așa ajungem la adevărata problemă a Simonei, și anume la imposibila înlocuire a lui Darren Cahill, absolut incomparabil cu Daniel Dobre. De fapt, nici cu belgianul Thierry van Cleemput n-a fost altfel, dar lucrurile au fost și mai evidente acum. Simona a greșit enorm în această finală, deși s-a zbătut mult și a dorit cu ardoare să câștige, a pornit bine meciul, cu un break și 3-1 în primul set, după care și-a ieșit din ritm, s-a enervat și a apelat de două ori la Dobre, pentru on-court coaching. Fără succes însă. M-a impresionat totuși franchețea cu care Simona și-a asumat înfrângerea: „Ea a jucat mult mai bine ca mine în seara asta. A meritat victoria. Despre jocul meu pot spune că am jucat slab și sunt supărată pentru acest lucru, dar nu vreau să fac o dramă din asta. Mă gândesc la următorul meci împotriva ei și vreau să schimb anumite lucruri. Am jucat prostește azi și a ajutat-o. Se întâmplă uneori. Voi analiza și voi încerca să fiu indulgentă cu mine. Kiki a meritat victoria, a jucat bine întreaga săptămână. Nu vreau să vorbesc despre ce a mers rău. Am jucat slab și voi vedea ce am de făcut pentru următorul turneu“. Frumos, corect, dar mai e nevoie și de Darren Cahill, nu?!…

Râmâne, desigur, onoarea locului 2 mondial ocupat de Simona în acest moment, cum mai rămâne regretul ei de a nu fi onorat la Madrid cei 80 de ani sărbătoriți acolo de Ion Țiriac. Și, nu în ultimul rând, rămâne premiul de consolare, de vreo 600.000 de euro!