Dereglări și reglaje despre „lumea în care trăim”

Între 23 -27 februarie, la Ateneul Român, a avut loc a doua ediție a Conferințelor din seria „Despre lumea în care trăim“, inițiată de Fundația Humanitas Aqua Forte.

Audiență impresionantă. Și video

Ediția a doua a conferințelor „Despre lumea în care trăim” s-a desfășurat în perioada 23-27 februarie, la Ateneul Român. Audiența acestora a fost una impresionantă – doar la câteva dintre conferințe, la cele care au avut loc în zilele de mijloc ale acestui eveniment, mai rămânând câteva locuri libere în generoasa și spațioasa sală a Ateneului Român. Toate cele șapte evenimente ale acestei serii de conferințe publice au fost transmise în direct pe internet, cu mai multe camere. Ele se pot viziona în continuare pe pagina de Facebook a Fundației Humanitas Aqua Forte. La numai câteva zile după consumarea ediției a doua a conferințelor „Despre lumea în care trăim”, audiența însumată a înregistrărilor video a tuturor celor șapte evenimente depășește, lejer, 100.000 de vizualizări.

Cu o mică modificare față de ediția primă (una care ține de formula de dialog aleasă pentru evenimentul de deschidere), ediția a doua a conferințelor „Despre lumea în care trăim“ derulată la final de februarie la Ateneul Român și-a menținut un format care s-a dovedit a fi unul de real succes. Fiecare invitat al acestor conferințe a susținut, mai întîi, o comunicare de 40-60 de minute, după care a intrat într-un dialog cu un moderator. Timp de cinci zile, cu cîte două evenimente în primele două zile (sîmbătă și duminică) și cîte unul în celelalte trei zile care au urmat, pe scena uneia dintre cele mai frumoase instituții construite vreodată în România au urcat 8 invitați care au conferențiat și au intrat în dialoguri culturale și științifice.

La ediția din 2019, în centrul atenției au fost „provocările cu care se confruntă omenirea, scenarii posibile și răspunsuri pe care le avem la îndemînă. Invitați de la marile universități din Marea Britanie și Statele Unite, cunoscuți oameni de cultură români și partenerii lor de dialog au discutat despre dereglări ale lumii contemporane și sinuciderea Europei, populism în epoca digitală, povestea științifică a creării universului și a vieții inteligente, cum arată cei 50 de ani de explorări spațiale și la ce ne putem aștepta mai departe, unde ne vor duce schimbările climatice, spre apocalipsă sau pace universală, și cum arată viitorul medicinei din perspectiva unui medic cu o carieră la vîrful cercetării și inovării.“

Ca și la ediția din 2018, și cea de anul acesta a fost „o punere în scenă a performanței“. În ordinea în care au intrat pe scena Ateneului la seria de conferințe „Despre lumea în care trăim“, invitații au fost următorii: Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu (la dialogul cu cei doi scriitori și filosofi era trimiterea de la începutul articolului; a fost pentru prima oară cînd la aceste conferințe, nu a existat un singur interlocutor, ci doi), Corneliu Bjola, Jim Bagott, Bogdan Marcu, Liviu Giosan, Andrei Constantinescu, Horia-Roman Patapievici. Pentru fiecare dintre conferințe, Mirela Nagâț a jucat rolul de prezentatoare pentru dezbaterea de la deschidere și pe cel de moderatoare. Restul moderatorilor au fost, de asemenea, în ordinea în care s-au derulat evenimentele: Ioan Stanomir, Vlad Zografi, Corina Negrea, Marian Voicu, Cătălin Vasilescu, Gabriel Liiceanu.

Lumea de azi – regulă și neregulă

Există ceva profund dereglat în „lumea în care trăim“, fără a mai fi existat vreodată în istoria omenirii ceva care să aibă valoare de precedent pentru ceea ce se întîmplă acum – aceasta a fost premisa (inclusiv premisa de dialog) acceptată de primii doi invitați ai ediției a doua a conferințelor și dialogurilor „Despre lumea în care trăim“. Ceva care ține de „o premieră a speciei umane“, a punctat Gabriel Liiceanu. Ceva care „nu este o simplă dereglare, ci o modificare de tip mutație“, a completat Andrei Pleșu.

Ce prestigiu negativ special are epoca noastră, în așa fel încît să ne vină ideea că trebuie să vorbim despre dereglări astăzi? Credința noastră, și a mea și a lui Andrei Pleșu, e că se întîmplă ceva în premieră mondială în istoria speciei umane. Cu alte cuvinte, că ceea ce înainte era trăit ca o dereglare, ca o catastrofă, ca nenorociri ieșite din comun, erau trăite mai mult sau mai puțin local, regional. Astăzi, senzația noastră, a tuturor, e că se întîmplă ceva cu specia umană pe tot pămîntul. Și că ea s-a dereglat într-un mod spectaculos, multiplu așa cum, la scară planetară, nu s-a întîmplat niciodată“, a spus Gabriel Liiceanu. „Trăim o mutație, nu o simplă dereglare. Aceasta înseamnă că se schimbă lucruri fundamentale, în felul nostru de a fi, în felul nostru de a ne instrui, în felul nostru de a trăi, în dispoziția noastră generală și în procedurile tradiționale ale unei vieți normale“, a adăugat, la rîndul său, Andrei Pleșu.

În inventarul dereglărilor lumii contemporane, cei doi interlocutori au făcut trimiteri la registre diferite: istorie, politică, ideologie, memorie, logică, gîndire. Istoria ale cărei lecții amare sunt refuzate („de ce ni se pare firesc să bem votcă Stalinskaia și, pe bună dreptate, suntem oripilați dacă ar exista un coniac Hitler?“), ideologii care confiscă și sufocă gîndirea liberă, logică, autentică (unul dintre cei doi interlocutori a afirmat, de altfel, tranșant în timpul dialogului cu privire la impactul ideologiilor, că „gîndirea lui Karl Marx este cea mai otrăvită formă de gîndire care a apărut pe lume“), o „incantație împotriva sensului“, o „divizare a memoriei“ (când nu, de-a dreptul un refuz al ei) – acestea sunt cîteva dintre speciile sub care stau „dereglările lumii contem­porane“. Conferința inaugurală despre crizele lumii contemporane nu a fost numai un fel de, cum cu umor formula Andrei Pleșu, „a bombăni despre lumea de astăzi“, ci și despre „un orizont al speranței“. Chiar dacă, așa cum au apreciat încă de la debutul dialogului și Andrei Pleșu, și Gabriel Liiceanu, e fără precedent ce se întîmplă astăzi în lume, există mai multe semne ale speranței. Inclusiv un tip de speranță la care a făcut trimitere Andrei Pleșu, din registrul… pugilistic: „în box există ceva care se cheamă a te trezi din pumni. Există și un cuvînt cultural pentru aceasta – Toma de Aquino îi spunea fortitudo, care înseamna, aș spune pe românește, vârtute, nu virtute. De prin anii 1970 i se spune, de către psihologi mai ales, reziliență. Ce înseamnă aceasta? Se vorbește, de pildă, de un metal rezilient – dacă îl îndoi, după ce îi dai drumul, își revine la forma inițială. Un pămînt care e prost îngrijit, la un moment dat, poate să își revină și să redevină fertil – aceasta se cheamă că e un teren rezilient. Așadar, eu sper că, la un moment dat, tocmai faptul că vom avea probleme dramatice va crea în noi resursele necesare pentru a ne trezi și pentru a reveni la normalitate“.

Știința. Reală & virtuală

Corneliu Bjola, profesor de Studii diplomatice la Universitatea Oxford și director al Oxford Digital Diplomacy Research Group, a fost cel de-al doilea invitat special al conferințelor „Despre lumea în care trăim“. Expozeul său, unul foarte interesant și garnisit cu multe date și exemple, a vizat „Propaganda în epoca digitală. Ce este, cum funcționează  și cum poate fi combătută?“. Bjola a expus mai multe repere instituționale și normative ale lumii virtuale, a vorbit despre diplomația digitală, a menționat liniile directoare ale „condițiilor epistemice de conversație“ în lumile create de realitatea alternativă, a listat cîteva dintre datele care compun „semantica mediului digital“; de asemenea, o parte însemnată a conferinței sale a fost alocată formelor și specificului dezinformării în mediul virtual (cu mențiunea, repetată în mai multe forme, că „ceea ce este online are numeroase implicații, uneori majore, în ceea ce este offline). Nu în ultimul rînd, Corneliu Bjola a menționat și cîteva dintre strategiile prin care poate fi combătut, contracarat, îndiguit „răul“ care ne vine din lumea online; între acestea: ignorarea, dezmințirea în timp real, ironizarea, discreditarea, izolarea, destructurarea rețelelor. În dialogul care a urmat expunerii sale, dialog moderat exemplar de Ioan Stanomir, au fost problematizate mai multe aspecte care pot fi subscrise binomului „democrație liberală versus mediu digital“.

Ziua a doua a conferințelor și dialogurilor de la Ateneul Român a fost deschisă de expunerea invitatului special, Jim Bagott, cu privire la „povestea științifică a creației“. „Există numeroase versiuni ale poveștii creației. Oamenii de știință se străduiesc să se asigure că piesele puzzle-ului sunt fiecare în parte coerente și consistente. Dar pentru ca povestea sa fie unitară și inteligibilă, piesele trebuie să se și potrivească între ele, de la scara mare a universului la Homo sapiens, la cele mai mici microorganisme și la particulele elementare din care e alcătuită întreaga substanță materială. E o constrîngere puternică. Acestea fiind spuse, nu există nici o versiune «autorizată» sau «oficială» a poveștii științifice a creației“, spune Jim Bagott cînd vorbește despre perspectiva științifică pe care o asumă cu privire la originea vieții. Dialogul care a urmat expunerii lui Jim Bagott, moderat de Vlad Zografi, a problematizat condiția contemporană a științei și a luat în discuție cît de departe sau cît de aproape sunt demersurile științifice actuale de simțul comun. În numerele viitoare ale revistei România literară vor fi publicate două ample dialoguri cu Jim Bagott și cu Corneliu Bjola pe tematici foarte apropiate de cele ale conferințelor celor doi.

Dimensiunea pronunțat științifică a conferințelor „Despre lumea în care trăim“ a fost abundent și seducător ilustrată de următoarele trei conferințe. Duminică seara, în 24 februarie, Bogdan Marcu, expert în propulsia rachetelor, cu o carieră de două decenii în industria aerospațială americană, a făcut un istoric al prezenței umane în spațiu de-a lungul a cinci decenii și a elaborat cîteva scenarii probabile ale viitorului acestei prezențe. Dialogul care a urmat conferinței a fost moderat de Corina Negrea. Luni seara, în 25 februarie, Liviu Giosan, cercetător la Woods Hole Oceanographic Institution în Statele Unite și profesor de geologie marină în cadrul programului doctoral comun cu Massachusetts Institute of Technology, a avertizat asupra unor riscuri majore cu privire la ceea ce se poate întîmpla dacă sensul și direcția acțiunilor modelatoare ale omului asupra naturii vor continua ca și pînă acum; titlul conferinței sale, urmate de dialogul moderat de Marian Voicu, a fost „Epoca omului – Apocalipsa sau pacea universală?“. Penultima conferință, cu un dialog anterior moderat de dr. Cătălin Vasilescu, l-a avut ca invitat special pe medicul Andrei Constantinescu. Profesor asistent de pediatrie la Facultatea de Medicină a Universității Columbia în New York, medic specialist în pediatrie pulmonară și cercetător în biologie moleculară și imunologie, Andrei Constantinescu a fost autorul unor fascinante proiecții care au stat sub această titulatură: „Cinci excursii în viitorul medicinei“.

Încotro ne îndreptăm?

Horia-Roman Patapievici a insistat în preambulul conferinței sale ( conferință despre care partenerul de dialog al invitatului ultimei seri, Gabriel Liiceanu, a spus că: „Rar am văzut o construcție atît de rotundă. Este cea mai frumoasă conferință la care am participat în întreaga mea viață. Faptul de a-ți trăi ideile este unul dintre cele mai frumoase lucruri“) asupra semnului de întrebare din titlul sub care a ales să își țină expozeul: „Sinuciderea Europei?“, sugestia fiind aceea că lucrurile nu sunt la această oră, în privința unei dezbateri cruciale pentru civilizație, definitiv încheiate.

Discursul eseistului român de la conferințele „Despre lumea în care trăim“ „face sistem“, așa cum a subliniat chiar de la începutul expunerii sale Horia-Roman Patapievici, „cu conferința de deschidere, cea despre dereglările lumii contemporane“. „Nu vreau să fac, pe durata acestei conferințe, o judecată de respingere a unui punct de vedere sau a altuia cu privire la ceea ce se petrece astăzi în Europa. Fiecare dintre noi împărtășim o viziune filozofică, religioasă. Dacă suntem ghinioniști, credem în ideologii – aceasta este un fel de boală a minții sănătoase bine reglate, cum ar fi spus Gabriel Liiceanu. Recomand, așadar, scăparea de ideologii. Din această cauză, judecata noastră poate fi diferită asupra a ceea ce jenează sau asupra a ceea ce simțim că e în neregulă în Europa. Ceea ce vreau să ofer în această conferință este un instrument de clarificare. O încercare din partea mea și, apoi, în dialog, de a obține o claritate morală asupra întrebării – Europa se sinucide ori ba?“, a spus Horia-Roman Patapievici. El a conturat în conferința sa profilul complex al Europei (nu e totuna cu Uniunea Europeană!), a făcut un elogiu creștinismului, capitalismului, civilizațiilor greacă și latină, în calitatea lor de forme întemeietoare ale civilizației occidentale (deci, și europene); de asemenea, a punctat, inclusiv în direcția unei critici tăioase făcute ideologiilor, unele dintre pericolele majore care „lucrează“ deja în contra civilizației modernității. „Reglementările care întăresc statul în mod nelimitat pot conduce, prin dezechilibrarea profundă a raportului dintre individ și stat, în sensul prevalenței statului ca instrument universal de acțiune socială și economică, pot conduce așadar la stricarea unui reglaj fin și ne trezim, deodată, sau că nu mai avem o soluție genială care se cheamă «stat de drept», ne trezim că statul a dat peste noi. Nu credeți, pentru că acum suntem bine sau că vom fi întotdeauna la fel de bine. Și nu credeți, pe de altă parte, că această civilizație, stă în altă parte decît în mințile, sufletele și inimile fiecăruia dintre dumneavoastră. Civilizația, dacă nu e o civilizație la purtător, pentru toți, nu e nimic“ – cu acest argument și-a încheiat expunerea, aplaudată la scenă deschisă minute în șir, Horia-Roman Patapievici. Dialogul cu Gabriel Liiceanu care a urmat conferinței a adîncit această tematică – extrem de sensibilă și de actuală. Gabriel Liiceanu a menționat, de asemenea, în discursul de închidere al acestor conferințe: „Căldura și atenția dumneavoastră, a celor care ați fost în sală în fiecare dintre aceste cinci zile, precum și a celor care ne-au privit pe Facebook ne dau energie pentru a ne apuca de muncă chiar de acum pentru ediția a treia“.

Credit foto: Fundația Humanitas Aqua Forte / fotograf: Cătălin Chiriloi

Andrei Pleșu: „Tocmai faptul că vom avea probleme dramatice va crea în noi resursele necesare pentru a ne trezi și pentru a reveni în normalitate.”

Corneliu Bjola: Cînd încercăm să înțelegem semantica mediului digital, trebuie să ținem cont de faptul că emoția negativă domină mediile online. Există însă soluții pentru a contracara acest fapt”.

Bogdan Marcu: De ajuns vom ajunge pe Marte. Cred că se va face o expediție în care primii astronauți care vor ajunge acolo vor fi supuși unor condiții destul de dure.”

Andrei Constantinescu: „Devii, poate, parte din viețile unor oameni pe care altfel nu ai avea cum să îi știi. În plus, tot ce ai învățat atâția ani din interes intelectual poți să folosești concret, acum, ca să vindeci. E ceva care încă mă surprinde și mă bucură.”

Jim Bagott: „Povestea științifică a creației ne duce dincolo de ceea ce putem percepe și gîndi pur și simplu. Aceasta ne deschide ochii către un adevăr mult mai măreț.”

Gabriel Liiceanu: „Astăzi senzația noastră e că se întâmplă ceva anume cu specia umană pe tot pământul și că ea s-a dereglat într-un mod spectaculos, așa cum la scară planetară nu s-a mai întîmplat niciodată.”

Liviu Giosan: „Majoritatea perioadelor de extincție au fost cauzate de creșterea nivelului gazelor de seră. Exact ce facem noi în acest moment.”

Horia-Roman Patapievici: „Această civilizație a modernității este dată sub forma a ceva ce admite reglaje. Acest reglaj este cel al unui aranjament în sine deosebit de complex.”