Versuri

marile secrete
în timp ce eu învăț câte ceva
despre lucrul în sine
femei perfecte vând plasturi pentru inimă
în supermarketurile din Rai
și tot citind eu cărțile ce se vor scrie
(în timp ce luna s-a oprit în cartier
și zboară la punct fix încercând să mă spioneze:
cine știe ce va mai descoperi poetul
și cum va trebui să se schimbe ea lumea
după scrierile lui?)
preocupat și neatent Dumnezeu pune vaselină
în mecanismele universului
nici nu observă că poeții au intrat
în cămara lui și i-au luat toate gutuile
noroc (pentru El și pentru noi) că marile secrete
erau ascunse bine
(împreună cu cheia de la apartamentele cerești)
undeva la intrare într-un ghiveci cu flori
și amintiri
din tinerețe

universuri și destine
dincolo de zidul blocului
mașini trec și oameni
fiecare cu destinul lui
eu vreau să scriu (la căldură)
cartea vieții
însă cuvintele nu vor să vină
de acolo din țărmurile vestice
unde soarele se sinucide
pentru a învia mai tânăr
pentru că universul mă sperie
încerc să-l aproximez
și fiecare cuvânt poate fi o stea
strălucind pentru piloții navelor de mâine
când scriu nu mai sunt un biet om
când scriu făuresc destinele
universurilor imaginate de mine
știu că în nemărginita Lui înțelepciune
Dumnezeu le va crea pe toate
prin versurile mele universul devine mai vast
și mai viu
iar eu (mâine) nu voi avea bani
nici de o cafea

un fluture iarna
în cutia poștală primesc
(tot mai des) plicuri din viitor
uneori le deschid să aflu
ce cărți se vor mai scrie
ce oameni vor deveni importanți
ori ce imperii vor mai cădea
alteori mi-e frică să le desfac
le las necitite
viitorul sperie și el nu poate
fi mai bun ca un trecut
pe care l-aș vrea schimbat
niciodată nu întâlnesc poștașul
aș vrea să îl întreb cine îmi expediază
aceste scrisori nesemnate
scrise îngrijit (corp 14 times new roman)
să fi ajuns eu la mașina timpului
și să mi le trimit singur
sau mi le trimite un prieten neștiut
din viitor?
în fiecare dimineață găsesc
alt viitor în cutia poștală
un fluture rătăcit între lumi
un fluture iarna