Ce s-ar întâmpla dacă un ins iresponsabil ar deregla semafoarele, programându-le, de pildă, pe culoarea verde pentru toate direcțiile, în același timp. Desigur, ar fi o nenorocire: s-ar crea haos, am vedea mașini ciocnite, distruse și, e de presupus, am vedea morți și răniți. De altfel, situația aceasta se pare că nu e doar una strict ipotetică sau fantezistă (ce se întâlnește în filmele americane care descriu catastrofe), ci, după declarațiile reprezentanților Companiei de management al traficului, chiar aici, în capitala noastră București, a existat de curând o tentativă reală de a zăpăci circulația, prin accesarea ilegală a sistemului de semaforizare. Tot așa, ce s-ar întâmpla dacă de pe șosele ar dispărea, din cine știe ce motive, semnele de circulație, tăblițele indicatoare cu direcții și destinații? Evident, s-ar produce o grozăvie și mai mare. Nimeni n-ar mai ajunge unde are treabă, toți s-ar mișca încâlcit, confuz, fără finalitate și s-ar intra în blocaj. Mai rău decât atât ar fi dacă, mergând și mai departe cu imaginația distopică, ne-am trezi într-o zi că nu mai există puncte cardinale: nord, sud, est, vest. Ușor de înțeles, o lume fără ordine, fără repere nu mai e lume. La fel stau lucrurile și-n cazul nostru particular: în literatură. Este extrem de important cine judecă producția literară, cine dă note, cine alege și stabilește scara valorilor. Pentru o astfel de lucrare e nevoie de autoritate profesională, de judecată făcută cu măsură, cu gust, cu știință literară. De aceea revista noastră acordă o atenție deosebită instanțelor critice puse să valideze operele. Dacă-i vom lăsa să se pronunțe despre cărți și să stabilească ierarhiile pe niște ageamii înfumurați, cum sunt, din păcate, atâția în spațiul literar, atunci totul se va amesteca ireparabil și literatura noastră chiar va deveni o intersecție uriașă în care toate semafoarele sunt date pe culoarea verde: se alege praful! Aceeași analogie e valabilă și la scara mare a unei țări: națiunea care nu mai are corect definite reperele fundamentale, binele și răul, se află în pericol. Ajunge să fie condusă de vreun nătâng sau agramat sau incompetent, sau, și mai și, de vreun ticălos și atunci totul acolo se așază cu susul în jos și e pierdut.