A plasa proza lui Mateiu I. Caragiale sub semnul dandysmului a devenit un loc comun, consoli ­dat, mai nou, de „biofic ­țiunile“ lui Ion Iovan. În monografia sa neconvențională despre dandysm (2004), Adriana Babeți îl include însă cu rezerve, întrebîndu-se „cît anume din stilul său e simplă poză socială și cît mod autentic de a …

Unul dintre cele mai spectaculoase (și mai subevaluate) „cazuri“ ale literaturii române, care-și așteaptă, încă, o mai dreaptă reevaluare, este cel al lui A. Mirea. Un caz unic la noi și rar în literatura modernă a lumii, de autor-valiză alcătuit – sub nume distinct, nu ca Ilf și Petrov, ci mai degrabă ca Borges și …

Amantul nestrămutat al marilor priveliști ale na­turii“, cum s-a efigiat Calistrat Hogaș, uriașul cu pălărie calabreză și pelerină enormă, devenite obiecte definitorii de muzeu, a impus multă vreme figura unui Don Quijote nemțean călătorind prin munți cu o Rocinantă sui-generis (Pisicuța) și, uneori, alături de un Sancho cîrcotaș; totuși, protagonistul are, s-a observat, mai multe …

Opera lui Gheorghe/Iordache Golescu, boier pămîntean reformator și artist „coroziv“ al limbii române, mort la Orșova austroungară în anul Revoluției pașoptiste (1768-1848), a rămas din păcate parțial editată (singura culegere sintetică e din 1990). Ignorate o vreme, culegerile de Pilde, povățuiri, cuvinte adevărate i povești adunate de d-nealui vornicul Iordachi Golescu, fiul reposatului banul Radu …

E un paradox faptul că așa-numita „turnantă spațială“ din studiile literare occidentale coincide cu dispariția interesului scriitorilor și cititorilor pentru natură și peisajul natural în accepția lor romantică – și nu numai. Recurs la natură (2022), ultima carte a lui Eugen Simion apărută în timpul vieții, o confirmă: perspectiva aliată geocriticii franceze din școala lui …

Singura descriere medicală/clinică a simptomatologiei unui personaj din proza eminesciană e de găsit în ultima narațiune a autorului, Moartea lui Ioan Vestimie, unde un funcționar banal moare ca urmare a unui accident vascular cerebral și se trezește la o viață postumă din care își contemplă cadavrul, urmărind apoi, dintr-o „irealitate imediată“, mersul vieții celorlalți. Proza …

Nicolae Manolescu a făcut cîndva observația – spectaculoasă și influentă – potrivit căreia Riga Crypto și lapona Enigel ar fi un „Luceafărul cu rolurile inversate.“ Cele două entități ale cuplului imposibil nu mai țin de opoziția ontologică dintre umanul excepțional („preafrumoasa fată“) și suprauman (Luceafărul), ci de opoziția dintre umanul modest (lapona Enigel) și infraumanul …