Moartea lui Leslie Stephen, în 22 februarie 1904, a radicalizat simptomele și a agravat efectele derutei existențiale a fiicei sale, Virginia. Rădăcinile răului coborau până în copilărie. Crescută de o mamă dedicată mai mult cauzelor umanitare decât îngrijirii copiilor și de un tată complet absorbit de munca de savant, tânăra a fost lăsată în grija …
î n septembrie 1922, jurnalul Virginiei Woolf consemnează un nou capitol din istoria acestui mariaj eșuat. Partridge era pe cale să devină partenerul de afaceri al familiei Woolf, angajându-se în eforturile de a diversifica producția Editurii Hogarth. Mai mult, era dispus să se mute la Londra, uitând complet de îndatoririle conjugale. În acest timp, „Carrington …
După toate probabilitățile, conținutul discuției dintre Virginia Woolf și Lytton Strachey a ajuns și la urechile lui Carrington. Așa se explică mica răbufnire a acesteia din urmă. Într-o convorbire telefonică cu Fredegond Shove, aceasta i-a reproșat scriitoarei, în numele ei, lui Alix Strachey și a lui Carrington că e „mult prea critică“ cu cei din …
Căsătoria Dorei cu Ralph a fost marcată, chiar imediat după semnarea contractului nupțial, de infidelități de ambele părți. Ele au constituit motivul despărțirii, deși partenerii au rămas extrem de apropiați până la sfârșitul vieții lui Carrington. Ei au alcătuit, după expresia acesteia, o „trinitate triunghiulară a fericirii“, oricât de improbabilă ar fi părut ea… Virginia …
Dacă n-ar fi existat Lytton Strachey, probabil că Dora Carrington n-ar fi jucat niciun rol în viața Virginiei Woolf. Strachey a exercitat, așa cum se întâmplă adeseori cu bărbații homosexuali, o fascinație irezistibilă în ochii multor femei. E faimos episodul în care, din pur spirit de competiție cu Leonard Woolf, Lytton a cerut-o în căsătorie …
E greu de spus în ce măsură romanul inedit al lui Leonard Cohen, A Ballet of Lepers (tradus în românește de Radu Pavel Gheo Un balet de leproși, Editura Polirom, 2024), scris în anii 1950 și rămas, surprinzător, nepublicat până azi, anunță cariera viitoare a marelui compozitor și cântăreț. Subiectul pare plasat în lumea „tinerilor …
Retractilitate. Vocația singurătății. Simțul onoarei. Orgoliul de a se ști sigură pe scrisul ei și pe alegerile etice pe care le-a făcut. Detașarea și acceptarea stoică a faptelor vieții și a deciziilor destinului. Înțelepciunea de a se adapta la condițiile propriei existențe, refuzând fantasmările și contra-scenariile paranoice. Sunt ceea ce sunt – pare să afirme …
Marea, fundamentala problemă a României e coborârea constantă și vertiginoasă a standardelor. Indiferent de sfera de activitate, se merge pe ideea minimei rezistențe. Dictonul comunist: „Noi ne facem că lucrăm, ei se fac că ne plătesc“ a devenit, în ultimele decenii, însuși modul de existență al vieții noastre sociale. Distrugerea învățământului, inițiată de clica lui …
Romancieri, poeți, dramaturgi, critici, editori glăsuiesc de mai multă vreme despre criza lecturii. M-am înscris adeseori și eu la cuvânt, exasperat că până și studenții la Litere sunt complet dezinteresați de cărțile recomandate și – mi se părea mie – de orice fel de cărți. Narcotizat că îmi permiteam să mă scald între sutele și …
Din repertoarul politic al ultimilor ani a dispărut cuvântul dreapta. Vocabula nu mai poate fi folosită decât cu sens negativ. Cei puțini care o mai rostesc o fac cu o vizibilă jenă, ca și cum ar mărturisi că suferă de o boală rușinoasă. Nimeni nu mai vorbește de stânga și dreapta, formulele firești atunci când …
Descriam în articolul de săptămâna trecută rezultatul alegerilor locale și parlamentare drept simptomul refuzului societății românești de a se înnoi. În această ecuație nu intră doar clasa politică, ci și populația în ansamblul său. Definirea identitară n-a fost niciodată punctul nostru forte. Au fost perioade când nu știam cu precizie cine suntem. Iar astăzi nu …
S-a încheiat una din cele mai terne — și totodată sinistre — campanii electorale din istoria postcomunistă a României. Pe unii, rezultatele i-au surprins. Pe alții, i-au lăsat indiferenți. Mă număr printre cei din urmă. Adevărul e că niciodată n-am acordat mai puțină importanță ca în acest an pălăvrăgelilor ce curgeau în rafale la televiziuni …