Este firesc ca o autoare specializată în literatura fantastică precum Doina Ruști să se apropie de un gen înrudit precum romanul fantasy. Spre deosebire de fantastic, care presupune o ruptură, o intruziune brutală în sfera realului, narațiunea fantasy este mult mai aproape de sfera miraculosului, a basmului. Drept consecință, de cele mai multe ori, ea se adresează unei alte vârste, pe care critica literară a definit-o prin conceptul de Young Adult. Un asemenea basm modern este și Matuf, peruchierul, roman apărut recent la Editura Humanitas Junior. Narațiunea conține șase capitole ample, cele mai multe purtând numele protagoniștilor: Nane, Ani, Matuf, Zinca, Linor și Memoria Olf. Personajele cărții sunt niște adolescenți care trăiesc într-o lume fabuloasă, în care, la fel ca în basme, totul devine posibil. De altfel, o atenție deosebită merită limbajul utilizat. Acesta se adaptează epocii zugrăvite. Într-un fel vorbesc tinerii din perioada fanariotă și cu totul altfel se exprimă adolescenții din zilele noastre. De aici o veritabilă avalanșă de cuvinte de origine engleză, care pot să deranjeze, dar care sugerează foarte bine limbajul actual al unei generații. Dar și Bucureștiul se transformă într-un spațiu miraculos, dominat de Lipscani (Ulița Veche) și de Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei). Mizând pe valențele multiple ale spațiului, începutul romanului intră în categoria urban fantasy, pentru ca finalul să constituie o proiecție în plin SF. Geografia mitică a Bucureștiului este urmărită sub trei aspecte diferite. Practic, Doina Ruști suprapune trei hărți ale urbei. Prima este cetatea din timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni (1786-1790), o epocă devenită celebră pentru excentricitățile domnitorului. Reîntoarcerea la trecutul istoric facilitează proiecția în fantastic și în fabulos. Prozatoarea se dovedește o excelentă cunoscătoare a epocii zugrăvite. A dovedit-o din plin în romanele ciclului fanariot: Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017) și Manuscrisul fanariot (2015). Cea de a doua hartă este cea a prezentului. Autoarea zugrăvește ceea ce a păstrat Bucureștiul modern din atmosfera Lipscanilor de odinioară și a Podului Mogoșoaiei. În sfârșit, cea de a treia descriere reprezintă o interesantă proiecție SF în viitor.
Narațiunea se deschide cu prezentarea peruchierului Matuf și a magazinului acestuia. Semnificativ se dovedește deja numele personajului. Matuf nu este un nume propriu obișnuit. Potrivit dicționarului, cuvântul provine din limba turcă și înseamnă „bătrân“, „ramolit“. Cel care povestește este Nane, un adolescent de cincisprezece ani, fiul unui brutar de pe Lipscani, fascinat de istorie și de personalitatea lui Alexandru cel Mare. Fiecare capitol propune un alt povestitor, drept consecință relatările se completează reciproc. Cel mai reușit personaj al romanului este însă misteriosul negustor de peruci. Proiecția în miraculos este sugerată deja în debutul relatării prin pavajul galben din fața intrării magazinului, asemănător cu un covoraș fermecat din poveștile orientale pregătit să își ia zborul. Peruca nu trimite numai la niște epoci revolute, ci sugerează și travestiul, fiind o recuzită a acestuia. Matuf este pe jumătate grec, pe jumătate român, iar în jurul lui circulă o serie de legende. Adevărat stăpân al timpului, peruchierul își schimbă mereu vârsta. Magazinul său devine o veritabilă curte cu miracole, unde se întâmplă cele mai neobișnuite lucruri. Narațiunea ne poartă în lumea fabuloasă a basmelor, unde totul devine posibil. Magazinul peruchierului este un loc vrăjit, unde oamenii și obiectele se metamorfozează continuu, unde devine posibilă călătoria în timp. Personajul este un fel de Melchiade sau de Blacamán, vânzătorul de miracole din opera lui Gabriel García Márquez. De altfel, narațiunea poartă amprenta realismului magic, dar nu lipsesc nici influențele din Harry Potter.
Adolescentul Nane este observatorul miracolelor înfăptuite în casa peruchierului, căruia încearcă să îi dezvăluie taina. Despre Matuf circulă zvonul că este un înger trimis la București ca să aducă fericire și prosperitate. Fragmentul care îi este dedicat descrie inițierea vrăjitorului sub atenta supraveghere a maestrului Limes, felul în care el se pregătește să devină un „maestru al dorințelor“. Asemenea morarului Călifar, celebrul personaj al lui Gala Galaction, magicianul poate să îl pricopsească pe cel care îi cere acest lucru. Interesantă rămâne însă întreaga galerie a adolescenților zugrăvită de Doina Ruști. Nemulțumiți de propria lor condiție, aceștia caută să își împlinească destinul în viitor. Un bun exemplu este Zinca, adolescenta care nu se complace cu munca la ospătărie și care vrea să ajungă într-o lume în care fetele merg la școală și construiesc clădiri și orașe. În căutarea ei pornește Nane, care ajunge în Bucureștiul de azi, unde se întâlnește cu Ani și cu Alex, care îl sprijină în investigațiile sale. Călătoria în viitor ne poartă din perioada fanariotă în cea a telefoanelor mobile, a internetului și a Inteligenței Artificiale. Mai mult, prin Zinca, suntem proiectați într-un viitor și mai îndepărtat, la Marginea Timpului, epocă în care trăiesc misterioșii oameni lumină.
Mizând pe epic, dialog, suspans și mister, Doina Ruști ne oferă o narațiune antrenantă, în măsură să capteze interesul cititorilor.