Boboteaza
I-am adus mamei aghiazmă de la
biserică
După o coadă nesfârșită
S-a bucurat și a doua zi a uitat
În fiecare dimineață mă țin de capul
ei
Și Ea zice da, o s-o ia
Apoi uită instant, când închide
telefonul
Și acum e sticla-n bufet, la un an
Isus iarăși s-a întors
Cu ochii lui mari, asupra lumii
Și ea încă mai e
Și poate o vede…
Ce mai face războiul
Din când în când
Ne ițim capetele din adăposturi
Ca niște hârciogi
Ce mai face războiul?!
Apoi iarăși urlă sirenele
Din cerul fumegos
Moartea este acolo, atârnată
Deasupra capetelor, moartea
Dacă nu azi, mâine
Dacă nu eu, tu
Ne tragem la loc, ca-ntr-o carapace
Până la urmă va obosi, se va sătura
De atâta cenușă
Și va pleca în altă parte…
Ciociolinele (sau încrederea în om)
El sărbătorea Nașterea Domnului
Cu posterior de porc
Restul îl vindea la piață
Suinele lui erau fericite
Până-n ultima zi
Anul acesta e rândul Ciociolinelor
Zise așa după un star italian porno
Cum văzuse el la televizor
Scroafe gemene, albe ca neaua
Când nu se tăvăleau în mocirlă
Le îndopa cu morcovi din mâna lui
Și chiar cu țigări
Le scărpina pe burtică
Și ele sughițau, alintate
Până-ntr-o zi…
Far
Un far părăsit
La ieșirea fluviului în mare
A fost odată un semn, arăta drumul
Lumea largă începea de acolo
Mai departe marea…
Azi e doar un obiectiv turistic
ruginit
O umbră peste apele lenevite
Tras în selfiuri de efect
Și postat pe facebook…
Fiare vechi cumpăr
S-a furat gardul de fier forjat
De la mormintele alor mei
Cei mai înainte adormiți
Poate poliția îl va descoperi într-o zi
Printre table și sârme, carcase
Hoții sunt mereu de negăsit
O să încerc o răscumpărare, ceva…
E acolo preotul satului
Care pe toți i-a botezat, cununat
Și fiul său, învățătorul vrednic
Care le-a pus tuturor cartea-n mână
Chiar și un unchi, erou de război
Uitat undeva, pe un front
îndepărtat
Doar o piatră mai e, cu numele lui
Numai gardul îi mai ținea împreună
Și niște iederă…
Iepurele cu tricolor
În preajma Paștelui întotdeauna
apărea
Pe strada mea, mic și alb
Dârdâia în poala unei femei cernite
Pe caldarâm, cu mâna întinsă
Posmogită, îmbrobodită
El ronțăia niște foi de varză
Și avea o panglică tricoloră la gât
E și el român, zice ea serioasă
Întotdeauna mă interesam ce mai
face
Acea ființă imaculată, extraordinară
Rătăcită printre oameni cenușii
Care își târau picioarele pe trotuar
Și ea mereu mă dezamăgea:
„Mănâncă și doarme”
Apoi îmi dorea Paște Fericit
Și o miluiam cu ceva, după obicei
La mine mă gândesc uneori tot așa
Un poet născut la bloc, la grămadă
Risipit…
O piatră în geam
Versul meu
Nu-i făcut să încânte ochiul
Dimpotrivă, e tăios ca o sabie
În apărarea binelui și frumosului
Dar el nu e frumos
S-a născut cu trei ochi, să nu-i scape
nimic
Vede totul mărit ca prin lupă
Alteori e colțuros ca o piatră
În fereastra încăperilor stătute
Să intre aerul tare de afară…
Să nu privești niciodată în jos
Nimeni nu mai știe cum a fost
Nici măcar eu, așa tânăr eram
M-am trezit aruncat într-o mină
La multe sute de metri sub pământ
Mă târam prin galeriile nesfârșite
Călăream zălud vagoneți de
cărbune
Totuși deasupra am primit o
cameră-n cămin
Un pat și un dulap de pal
Și aveam chiar mochetă roșie
Și satele pe culmi, depărtate
Încât nu se vedea sărăcia
Eram tineri, ne aveam unul pe altul
Și chiar un copil
În zare vedeam dealurile verzi
Totul era să nu te uiți în jos
Jiul curgea negru dedesubt
Printre malderele de gunoaie
Șobolanii mișunau slăbănogi,
indolenți
Niciodată să nu privești în jos…
Singur
A ajuns noaptea mai grea ca ziua
Degeaba pipăi în somn peste
așternut…
Pe lumină mă mișc încolo, încoace
Mai salut un vecin peste gard
Vorbim despre vreme, prognoze
Cumpăr ziarele de la colț, mă
enervez cu politica
Și mi se pare că particip
Mă târâi până la supermarket
Mai schimb o vorbă cu vânzătoarea,
Ce oferte mai sunt
Iau semipreparate, le fac la
microunde
Uneori apare pisica vagaboandă
Și mă bucur să împart cu ea
O fi ea, o fi el?
Seara la televizor iar mă enervez.
Cumva ziua trece
Noaptea nu…