Franțuzoaicele la cursul despre shakespeare la băile herculane
În cele din urmă au apărut franțuzoaicele.
În teatrul plin de flori și de sulf diluat.
În acea vară și-au arătat goliciunea viperele
cu corn de sub Domogled.
Orașul te întâmpina cu aromă de dulceață
de trandafiri
și cu necontenite schimbări la față.
Uluite de această Vienă a noastră.
Cu ochii pironiți la sârbii din Clisură,
la cinematografele ambulante
și la acordeoanele cu care de-abia ne urneam
carele.
Cu mândrie și credință de sine.
Îmi amintesc de una, neobosită de multele asalturi,
turbată de furie, coborâtă de pe piedestalul
căsniciei
direct pe acoperișurile Capuleților din
Domogled.
S-a târât până la noi autobuzul
înțesat de marchize, de studente naive.
Alta, cum a călcat în Cerna,
aproape de Dunăre, a devenit împărăteasa
peștilor.
Care n-a mai fost văzută, cu un brevet în regulă,
între piatră și blestem.
Din acea clipă am început să respir prin
bronhii de câine
iar a treia, celebră datorită violării soțului,
bărbată, cu aripioare de aur,
a aterizat direct de la grădina botanică
cu ciuma africană la orizont.
Totul, poemele, cel mai mult, vesteau
sinuciderea.
De supărare a aprins un rug pe munte.
Am fost luați prin surprindere, am înnebunit.
Fără să ne dăm seama treceam în zbor
pe deasupra lui R. Hood.
Ne dădeam drept englezi. Nici gând
să ne dăm seama
că trăim din palimpseste, de pe Montparnasse
au căzut în mijlocul curții noastre.
Și-mi amintesc de una, Doamne, mai tânără
decât Librăria Shakespeare,
în care, cum singură mi-a mărturisit,
prima dată și-a pierdut capul poticnindu-se
la lectura unei cărți.
Din clipa aceea am căutat să mă lecuiesc
de Franța.
Și nici un dicționar, iată, mai mult de jumătate
de veac,
nici cel al lui Vuk, niciun cuvânt nu mă ajută,
până în ziua de azi,
nici Ziua limbii sârbe la București,
nici festivitățile ei.
Nicio enciclopedie a meseriilor nobile,
nu există nicio herghelie, nicio văduvă,
să mă înalțe la ceruri. Măcar până la Louvre,
sau la Moulin Rouge.
Și să-mi deschidă ochii, să văd prin nări,
să descopăr cărarea.
Și să mă apăr de mine însumi.
Și să salvez Băile Herculane, și Viena,
și toate orașele,
de gâștele de aur.
(Traducere de Lucian Alexiu)