Șerban Dinge
Aforisme remarcabile. Am ales câteva:
„Aruncă-ți matrița!“ – pare a fi imperativul suprem al întregii naturi.
*
Am ajuns să facem corecturi până și în șpalturile genetice!
*
Destinul de excepție nu se alege, se urmează.
*
Spre deosebire de animal, omul are nevoie și de aplauze.
*
Morala e adesea o armă folosită de cei imorali împotriva celorlalți.
*
Există tot atâta artă în știință câtă știință în artă.
*
Viața noastră seamănă cu cele două servicii pe care jucătorul de tenis le are la dispoziție: primul, aidoma tinereții, e puternic, impetuos, al doilea e mai reținut: trebuie să intre în teren.
*
Am ajuns ca un aparat electric care-și arde propriul fir.
*
Suntem generația n și pregătim generația n+1, care va pregăti generația n+2, care…
*
Pârghii există, poate chiar prea multe. Dar cât de rar apăsăm pe cea pe care trebuie!
*
Știința încearcă să prezinte lumea așa cum este, arta – așa cum o văd oamenii. Dar, cu timpul, știința se transformă în artă.
*
Pasivitatea aparentă e uneori cea mai nobilă infracțiune: nu faci nimic – și totuși faci rău.
*
Un kilogram și patru sute de grame – atât cântărește creierul. Și câtă suferință!
*
Ereditatea – albia pe care curg generațiile. Ea le formează, dar și ele, cu timpul, o schimbă.
*
Prelucrarea unui manuscris înainte de a da bun de tipar e echivalentă cu transformarea unui drum de pământ în autostradă.
*
O întreagă economie mondială s-a articulat pe seama inutilului, punându-l pe un soclu și sacrificând adevăratele valori de dragul lui. Când vom înțelege că avem tot ce ne trebuie ca să fim fericiți cu condiția să oprim acest carusel nebunesc în care am intrat de câteva decenii?
Luminița Giurgiu
leukodemos
aș vrea să-l întâlnesc pe leukodemos câinele
care păzește „orașul cu un singur
locuitor”
i-aș mângâia botul umed de
poezie măi băiatule
cum reziști vremurilor uite ți-am adus
câteva oase rămase din ultimul
meu poem sfâșiat
de angoase și alte fiare
care adulmecă aerul în căutare
știi tu prea bine altfel n-ai bântui
cum chiorul
în căutarea slotului vieții ai sta
pe burtă
la căldurică și între urechi capul
cu ochii prin titluri
de ziare e una care îl caută
pe leukodemos de când se știe
datele de contact-eu
cumpăr teren de casă în orașul
câinelui vorbitor.
trage c-o pasăre-n lună
teama aceasta de a începe
tremurul palmei deasupra clanței
și ușa
lovește ceva zadarnic și surd
absența ta – leșul trufaș
de fum întins pe podele
de când stă acolo?!
o iau și-o pun la spălat îmi place
legănarea cu spume și aninatul
pe sfoară
cum vântul o umflă și râsul
plânsul prins în cârlige
teama aceasta de a începe iar
agava de sub fereastră cu limbile
ascuțite
înflorită și mută să-mi spună
vezi de ochește
și trage c-o pasăre-n lună.
Lucia Bibarț
Într-o dungă
sunt
clopotul bisericii din tine.
bat să te-adun
când rătăciri senile
te prind de viu în
paginile știrbe
sau să te vindec
când ești tot o rană.
bat să te anunț când
îngerul de pază a adormit.
când îți negocieză
aripile pe copite
sun.
de limba lumii te blestemă
ești limba mea
în mantia-mi de-alamă.
și grindina, furtunile încalte
ți le alung din merele răscoapte.
bat a pustiu și-a noapte
când se-noadă
haotic firul vieții în năvoadă.
adun în cupa-mi sunete de bronz
cristale de-armonie
într-o dungă
se tânguie, stau gata stau să plângă.
bat!
pe frecvențe bizantine
duios și ferm coboară
moartea-n mine.
Elena Pomana
Propunerea dvs. ar trebui să se adreseze conducerii revistei.
Dorias Șerbănescu
Da, un text interesant.
Anda Comșa Chris
Cenaclul literar al Uniunii Scriitorilor ar fi primul loc unde ar fi bine să vă testați versurile.