Cei legănați
Cei cu ochii pironiți la sticla de jumate
rămasă stingheră pe masă
Cei cu mâna încleștată pe paharul ciobit de
muștar
Cei cu palmele crăpate și degetele
sângerânde
Cei cu spinarea coșcovită ca peretele vechi
cojit de var
Cei cu ochii lipiți de un lăuntru pribeag
Cei cu picioarele încrucișate sub mesele de
plastic
Cei cu biciclete Carpați cu roți de-argint
rezemate de gard
Cei cu sufletul scurs în sticla goală de mastic
Cei legănați doar de vuiet de vânt din senin
Ajuns pe strada Luptei dinspre munții de la
sud
Cum se ridică ei și pornesc de la crâșma Doi
Colonei
Înghițind în sec aerul vânăt și crud
Cum se-ndepărtează ei sprijiniți de
ghidonul ruginit
Și se pierd în cartierul Hipodrom într-un
amurg fără sfârșit