Expoziția „Cestrum Nocturnum“ a artistei Tincuța Marin e deschisă publicului la Jecza Gallery din București, până pe 21 iunie 2026, în spațiul de artă contemporană Scânteia +, un loc de tip Kunsthalle, în care arta și comunitatea se reunesc pentru un bine comun. Tincuța Marin, deja un nume cu o bună cotă internațional, propune publicului o întâlnire spectaculoasă, cu o nuanță nouă de această dată, în excepționala coagulare a drumului ei artistic. Un drum extrem de coerent, rod al unei discipline evidente.
Aerul shakespearian al nopții de vară, inundat de parfumul năucitor al florii regina-nopții, introduce privitorul în lumea magică a tablourilor. Floarea din grădina memoriei, din ce în ce mai rar întâlnită în grădinile contemporane, este cea care ne tentează sobru și ceremonial la o întâlnire cu totul specială. Așa cum poate că ar fi făcut-o și regina Hippolyta: „În curând aceste patru zile se vor fi topit în noapte. Patru nopţi îşi vor fi destrămat în visuri timpul în urma lor.“ Acest mirific teritoriu din Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, în splendida traducere a lui George Topîrceanu, ne poate conduce pe cărări simbolice spre o lume vizuală contemporană ce conține și un filon al memoriei colective.
Tincuța Marin impune o apropiere lentă, o imersiune, o pregătire a pașilor, e o intrare într-un templu contemporan ce este în aceeași măsură și o retortă plină de amintiri. De data aceasta, artista ne prezintă o serie de lucrări în tonuri sobre, reținând paleta de la efuziuni cromatice. Cadrul geometric al pânzelor conține cu mare seriozitate lumea fluidă din interior, într-un raport de interdependență foarte special, propunând limita și nemărginirea în același timp, în același discurs. Sensibilitatea și forța se regăsesc în creația ei ca un fel de coincidență a contrariilor, un spațiu-timp al energiilor viscerale bine temperate. O muzică continuă traversează teritoriile din lucrări, muzica e conținută, interioară, se adresează inimii direct, vrăjind-o. Emblemele sublimate ce își au sursa în mitologia egipteană, devin în această serie de lucrări, mult mai întunecate și se topesc în magma picturală provocând observatorului o stare aparte. Picturile atrag privirea în adâncurile lor, inițiindu-l pe cel care le admiră.
Un erotism fin este sesizat în cețurile cromatice ce ne amintesc și de difuziile luminii la Turner, de universul în care formele se topesc lăsând misterul să lucreze în privitor. Nimic nu e spus până la capăt, aceasta este o mare artă a rostirii plastice.
Este foarte interesant de observat și raportul între forma geometrică a spațiului galeriei și forma lucrărilor Tincuței Marin. Acest raport subliniază poetica artei ei, situată între sobrietatea mitului și senzualitatea facturii picturale. Instinctiv, profund, interior, organic, emoțional, visceral-afectiv, iată în câte feluri se poate exprima materia.
Unduirile vegetale și totemul de tonuri minerale, intensități similare unui desen în cărbune, sau desfășurările pastei de culoare, construiesc o întreagă lume. În anumite puncte regăsim chiar și o zonă ludică, mai ales în grafiile desfășurate pe suprafețe mari. Aici am merge cu gândul și spre teritoriul formal acoperit de Basquiat, în zona energiilor de tip hip-hop culture, spontane și neprefăcute.
Sculptura centrală completează mediul cu talia sa fină și înaltă, cu tonul întunecat și chipul cu privire cufundată în abis. Soclul adăpostește portrete schițate din profil. Culoarea lucrării aduce aminte de granitul negru egiptean în care parcă se mai aude încă Nilul cu mâlurile sale, depozitând fertil miile de ani ale istoriei.
Peretele cu lucrări de mici dimensiuni e un loc intim, un interval în marele spectacol, în care privitorul își îngăduire o întâlnire privată, ochi în ochi, cu picturile. Aici povestea este narată în secvențe picturale, în registre așa cum erau și casetele din frescele egiptene. La Tincuța Marin toate sursele se contopesc într-un limbaj puternic-contemporan încărcat de sens și care, extrem de important, vine de undeva, nu e un artificiu care să atragă privitorul cu orice preț.
Tehnica de lucru dominantă este ulei și pastel de ulei pe pânză. Artista stăpânește mijloacele plastice cu care lucrează, oferind culorilor de ulei o nouă viață, o nouă anvergură. Am putea adăuga că stilul este persoana, felul în care metabolizează un anume limbaj și-l interiorizează mai întâi spre a-l oferi ulterior publicului. Arta Tincuței Marin este una foarte autentică, se simte pornind de la teme, de la felul personal în care le tratează. Acest lucru ne arată limpede că o temă artistică trebuie să fie de fapt o preocupare ce-l urmărește obsesiv pe autor, doar așa ajunge să se transmită într-un mod limpede. Creația Tincuței Marin are claritate estetică și conceptuală, în toate etapele pe care le-a parcurs până în prezent se poate remarca acest lucru.
Cândva, pe la început de secol XX, era profețită moartea picturii de șevalet, dar iată că istoria a dat un alt răspuns peste timp și această dezbatere teoretică a sucombat așa cum o fac mai toate chestiunile exclusiv ideologice, pentru că există doctrine pierzătoare și în domeniul culturii. Carnea realității este vitală, natura umană își arată de fiecare dată haina splendorii și a imprevizibilului. Pictura „de șevalet“ și-a continuat drumul, ca o pasăre Phoenix ce renaște mereu, îmbogățindu-și sensurile pur estetice cu unele de natură socială sau cu recuperări semnificative din noianul istoriei, ori cu discursuri complet noi. Pentru că fiecare generație are șansa și datoria de a înțelege realitatea și de a o coagula într-un fel propriu. Iar tehnicile și mediile pot fi recurente servind unor noi și noi scopuri în lumea asta în care totul curge / panta rhei, nu-i așa?
Opera Tincuței Marin se susține și dincolo de orice narațiune, de orice mit sau concept, prin forța ei intrinsecă, prin natura autonomă a unei opere de artă originale și autentice.
Un cuvânt de laudă pentru Jecza Gallery, pentru programul asumat și coerent. În sediile sale din Timișoara sau București întâlnirea cu arta bună a momentului este mereu un privilegiu pentru vizitatori.
Expoziția „Cestrum Nocturnum“ ne așteaptă să o vizităm și să o revizităm pentru a ne încânta cu parfumul cald al florii de regina-nopții și poate că undeva în depărtare o să auzim glasul lui Puck șoptind „Miez de noapte… Ceasul tainic a sosit“.