Titluri noi
La Editura Rocart, în seria Poeți Laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu“, apare volumul Realul mai sus cu un ton. Antologie 1970-2025, de Grete Tartler. Este o selecție din creația poetei, laureata ediției de anul trecut a acestei prestigioase distincții literare. Prefața cărții este semnată de Ion Pop: „Antologia propusă acum de Grete Tartler reține, cu o maximă exigență, versuri publicate de la debutul din 1970 (cu Apă vie), până la poeziile din volumul Tropar, tipărit în 2025. «Realul mai sus cu un ton» este o sintagmă împru mutată din aceste compoziții recente și confirmă, lapidar, situarea poetei printre «neomoderniștii» care, în ani 60-70 ai secolului trecut, se străduiseră să reabiliteze specificul limbajului liric grav compromis de practica «realismului socialist» din deceniul precedent.“
La Editura Cartea Românească, în seria de traduceri, vede lumina tiparului volumul Antologie de poezie română contemporană, ediție bilingvă română-arabă. Traducerea versurilor în arabă e realizată de George Grigore și Laura Sitaru, iar prefațata e semnată de Varujan Vosganian, Președintele Uniunii Scriitorilor. Sunt prezenți, cu poeziile lor, 17 poeți: Adrian Alui Gheorghe, Markó Béla, Ana Blandiana, Gabriel Chifu, Vasile Dan, Nichita Danilov, Mircea Dinescu, Horia Gârbea, Gabriela Gheorghișor, Ion T. Morar, Ion Mureșan, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Robert Șerban, Lucian Vasiliu, Varujan Vosganian și Florina Zaharia.
Semnalăm o altă antologie de literatură contemporană balcanică, apărută în limba greacă la Atena și intitulată chiar Balcania. Editori sunt Evi Voulgaraki – Pool, Angelos Kalogeropoulos și Dionysios Skliris. În cuprinsul cărții figurează cu versuri din creația lor și câțiva poeți români: Ana Blandiana, Gabriel Chifu, Horia Gârbea și Varujan Vosganian (traducerea versurilor în greacă din română: Silvana Depounti).
Alte titluri noi: Culoarea zilei – jurnal poetic de Cristian Muntean (Editura Creator). Volumul este prefațat de poeta Liliana Ursu, iar poemele antologate, scrise în limba română, sunt traduse în engleză (de Daniela Nicoleta Sbârnă), în franceză (de Virgil Borcan) și în spaniolă (de Monahia Maria Comșa). Cartea, elegantă grafic, este ilustrată de pictorul Horia Țigănuș.
La Editura Junimea, în colecția Ulița copilăriei, poeta Ioana Diaconescu publică o carte pentru cei mai mici cititori: Povești cu ochi și cu sprâncene.
Semnalăm de la Editura Zorio volumul de debut Scriitorul de vise (proze scurte) de Darius Munteanu.
Iar la Editura Eikon, în colecția Scenarii de film, Victoria Comnea ne propune volumul Craiul de verde.
Lectură plăcută! (Cronicar)
Lumea în care trăim
Rusia a atacat cu drone un tren ucrainean cu 200 de pasageri. Sunt cel puțin cinci victime. Președintele Zelenski califică atacul drept „un act de terorism“.
În Iran, regimul ayatollahilor a reprimat sângeros manifestațiile populației: sunt până acum în jur de 6000 de morți. Dar un ONG american, Human Rights Activists News Agency, anunță că actualmente cercetează alte 17 000 de cazuri raportate.
Aflăm că în Austria un român a vrut să fure un tren de pasageri, dar n-a știut să pornească locomotiva. Ne-ntrebăm, e o glumă proastă?
Traian Băsescu a câștigat în instanță o sumă uriașă: Administrația Prezidențială trebuie să-i plătească peste 750 000 de lei.
Un accident cumplit s-a petrecut pe o șosea din România. Microbuzul în care se aflau șoferul și 9 suporteri ai echipei de fotbal PAOK Salonic a intrat pe contrasens și s-a izbit de un camion, făcându-se praf. Șapte dintre pasagerii microbuzului au murit, iar trei supraviețuitori au fost internați la un spital din Timișoara. Privind filmul tragicului eveniment, rămânem îngroziți și siderați: cum a putut să se îndreptate microbuzul frontal, cu maximă viteză, spre acel camion? Poate s-a blocat volanul, poate i s-a făcut rău șoferului – sunt explicații posibile. Cercetările au arătat că lucrurile au stat altfel, mai trist: șoferul consumase canabis și cocaină și era beat.
Prețul gazelor pe piața liberă ar putea să scadă sub prețul plafonat practicat de autoritățile române.
Patru minori au sechestrat și torturat o adolescentă în vârstă de 15 ani. Respirăm cât de cât ușurați: de data asta, nu la noi în țară s-a întâmplat, ci în Franța, în apropiere de Lyon. Oricum, violența tot mai crescută în rândul minorilor e un fenomen general și alarmant
Un cetățean turc, condamnat pentru crimă în România, a fugit din închisoare: el beneficiase de o permisie. Nu era prima oară: din 2015, de când era încarcerat, primise 24 de permisii și 72 de recompense pentru „conduită foarte bună“! Gigi Becali, trecut și el prin experiența penitenciarului, declară că a avut „cele mai mari pile“ și, cu toate astea, nu s-a bucurat de asemenea privilegii. Se spune că deținutul turc era milionar. Oare, va fi rămas milionar și după ce obținuse atâtea recompense pentru „bună purtare“ sau astea au costat și l-au sărăcit?
O roată a unui avion Airbus s-a desprins în momentul decolării de pe pista aeroportului din Las Vegas.
Securitatea deschidea scrisorile trimise din străinătate, ca să le citească, și deschidea coletele furând bunurile care proveneau din, totuși, raiul occidental. Nu ne miră: cine a trăit pe atunci sau cine a citit despre acea perioadă nefastă știe că faptele abominabile comise de regim împotriva populației sunt mult mai numeroase și erau ceva obișnuit. (Cronicar)
Reviste literare – din sumar
A apărut Viața Românească, nr. 1/ 2026. Sunt multe texte de citit: editorialul lui Nicolae Prelipceanu; Lumea teatrului de Alexa Visarion („Lefter Popescu așteaptă intrarea în scenă“); serialul lui Ion Bogdan Lefter despre personalitatea critică a lui Nicolae Manolescu și articolul lui Dan Gulea despre întâlnirea lui Nicolae Manolescu cu Ion Bălu, întâlnire care a dus la conceperea acelei reviste care n-a mai apărut (vezi și nota noastră despre Revista Nouă); eseul lui Aurel Codoban intitulat „Între axiomă și haiku – aforismul“; și cel semnat de Vianu Mureșan cu titlul „Mesianismul caricatural“; la rubrica intitulată Caractere – „Paloarea baronului Wenckheim de Augustin Cupșa; „Teribila plictiseală“ de Hanna Bota (la rubrica Mens); „Noua modă de a fi cool: autenticitatea“ de Ioana Scoruș (la rubrica Psiho); poemele publicate de Mihai Firică și Paul Sârbu; Puncte de vedere unde Liviu Capșa scrie despre „un arlechin la curtea guvernului“; cronicile literare semnate de Mircea V. Ciobanu, Gheorghe Grigurcu, Ion Pop și Tudorel Urian; Lecturi fidele de Nora Iuga și Florin Toma; cronica traducerilor de Rodica Grigore, ca și cronica plastică de Florin Toma, a filmului de Mihai Fulger și de spectacol de Nicolae Prelipceanu.
În Luceafărul de dimineață (nr. 1/ 2026), Dan Stanca marchează, în maniera sa aparte, neconvențională, ziua nașterii lui Eminescu: „Nu scriu aceste rânduri fiindcă ne aflăm în luna ianuarie care este, știe oricine, luna venirii pe lume a lui Mihai Eminescu. Scriu deoarece de curând am descoperit niște versuri care m-au cutremurat. Le știam cumva dinainte, din vremea unei studenții mediocre, dar întâlnirea cu ele acum a fost ca o renaștere a propriei persoane. Care sunt versurile? Fac parte, dacă nu mă înșel, din «Gemenii». Sună în felul următor: «El mână în uitare a veacurilor turmă./ Și sorii îi negrește de pier fără de urmă./ Dacă privește-n mare ea tremură și seacă./ De-și pleacă a sa frunte tot ceru-atunci se pleacă…»“. La cronica literară Horia Gârbea scrie despre două cărți de proză memorialistică. Sunt publicate fragmente literare semnate de tineri autori și, de asemenea, multe recenzii ale unor volume aparținând acestora. La rubrica sa Literatura de azi, Răzvan Voncu demonstrează că sintagma scriitor independent este totuna cu autor amator. Interesant e interviul în care Ion Bogdan Ștefănescu îl are invitat pe Adrian Iorgulescu – „un model de conduită intelectuală“. În pagina consacrată teatrului, Doru Mareș prezintă un nou festival internațional de teatru contemporan care și-a derulat prima ediție la Chișinău, iar în pagina dedicată artei cinematografice, sub titlul „Procesul secolului XX: talentatul domn Göring“, Angelo Mitchievici semnează o cronică remarcabilă la filmul „Nuremberg“. Semnalăm și rubrica Vizual, de Aurel Maria Baros, care ne propune un portret al artistului Robert Lörincz. Și revista Luceafărul de dimineață începe cu dreptul anul 2026. (Cronicar)
Un document literar valoros
Revenim în această notă asupra unui subiect pe care l-am mai amintit: Revista Nouă care a fost fondată la Ploiești, în anul 1966, de Ștefan Bănulescu, Nicolae Manolescu și Ion Bălu. Câteva remarci credem că se cuvine să fie făcute. În primul rând, este de evidențiat valoarea acestui proiect publicistic reprezentat de Revista Nouă, al cărui unic număr ne este redat acum printr-un print care reproduce originalul și care apare ca supliment al revistei ploieștene de cultură Atitudini. Citind Revista Nouă, descoperim anvergura și îndrăzneala culturală a acelei publicații, ce ieșea în mod evident din tiparele cuminți, somnolente ale epocii. Deși era exact perioada de dezgheț ideologic, totuși Revista Noua i-a speriat pe responsabilii politici din acei ani, ceea ce a făcut ca apariția ei să fie oprită. În al doilea rând, se cade să subliniem meritele criticului literar Dan Gulea, redactorul-șef al revistei Atitudini, cel căruia i se datorează acest gest recuperator al unui document literar important și semnificativ: Revista Nouă ne ajută să înțelegem cum mergeau lucrurile în domeniul literar pe vremea aceea istoric complicată, deloc favorabilă libertății de creație și ce eforturi s-au făcut atunci pentru a menține literatura română în spațiul adevăratelor valori estetice. În fine, e de reliefat contribuția tânărului Manolescu la configurarea efectivă a sumarului (rubrici, secțiuni, alegerea colaboratorilor etc.), ceea ce dovedește gustul său literar sigur și o extraordinară viziune integratoare (să ținem cont că atunci criticul avea doar 27 de ani!). Cât despre editorialul său intitulat „Maiorescu“, ce să spunem? După cum îl descrie pe criticul de la Junimea, am zice azi că Nicolae Manolescu se descrie pe sine, cel ce avea să devină. Ni se pare că încă de la început tânărul critic își fixase cu claritate modelele și filiația literară în care avea să se înscrie și să se impună: Maiorescu, Lovinescu, Călinescu, Manolescu: „Nu există artist care să-și dezvăluie geniul în viață – și despre Maiorescu s-a spus asta –, cel mult un artist își poate rata geniul în viață. Din două, una: a fost Maiorescu genial sau a fost un ratat superior, constrâns de epocă la o activitate de culturalizare? Întrebarea trebuie să și-o fi pus toți maiorescienii, chiar dacă n-au dat-o pe față din ipocrizie. Dar, ca să fim consecvenți, trebuie să admitem că Maiorescu nu putea fi necesar epocii lui, decât dacă era liber față de ea, n-o putea exprima decât dacă era în stare s-o creeze.“ (Cronicar)