Noutăți editoriale
Semnalăm o carte-eveniment apărută la Editura Humanitas: Poate poezia salva lumea? – 36 de interviuri cu Ana Blandiana. Volumul reunește interviuri pe care, în ultimii ani, poeta le-a acordat publicațiilor din străinătate. Avem astfel privilegiul de a ne apropia încă o dată de felul cum gândește, cum vede lumea această personalitate a literaturii noastre, admirabilă nu doar prin operă, ci și ca prezență civică. Reproducem din prezentarea editurii: „Cartea aceasta devine astfel o veritabilă meditație despre rezistența prin poezie, despre scris și memorie ca îndatoriri etice, despre primejdiile corectitudinii politice sau ale abdicării de la valorile umaniste – și atâtea alte teme de cele mai multe ori evitate, din lașitate sau comoditate, de societatea contemporană.“
La Editura Junimea vede lumina tiparului volumul Primul raft. Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu – Opera Omnia, care conține portrete critice și evocări ale celor 33 de câștigători (din 1991 până în 2023) ai acestei distincții literare. Autorul volumului este poetul Gellu Dorian, cel care a inițiat și a coordonat acest premiu, devenit cel mai important premiu românesc de poezie. Iată se spune Al Cistelecan, membru al juriul la mai multe ediții de ieri și de azi, despre autorul cărții, ca o firească recunoaștere a meritelor acestuia: „El l-a inventat, el l-a administrat, el i-a fost maestrul de ceremonii, el a tras ponoasele. El trebuia să organizeze și defilarea laureaților. Despre Gellu Dorian e vorba și despre Premiul Național de Poezie «Eminescu», iar parada de aici e o critică a vârfurilor, o plimbare imperială pe creste. Presupun că nu-i va mulțumi nimeni. Dar oare ar trebui?!“ Sigur că da, ar trebui, mai ales când reușita proiectului e evidentă și e durabilă, iar condițiile în care s-a realizat n-au fost deloc ușoare.
Lectură plăcută! (Cronicar)
Reviste literare – Amfitrion
A ajuns la redacția noastră de curând numărul 4/ 2025 al revistei Amfitrion, care apare trimestrial la Drobeta-Turnu Severin, editată de Societatea Scriitorilor Danubieni, cu sprijinul Primăriei municipale și al Palatului Culturii „Teodor Costescu“. Simpla parcurgere a sumarului atestă faptul că această publicație culturală este într-o evidentă creștere valorică. Revista se deschide cu editorialul „Un cuvenit encomion lui Sisif“, semnat de poetul Nicolae Jinga, redactorul-șef al „Amfitrionului“: „Rare au fost perioadele în care artistul n-a fost nevoit să lupte deopotrivă cu sine și cu lumea, cu lipsurile, cu prejudecățile, cu indiferența. Tendința de a-l aservi pe creatorul de valori spirituale unor interese contrare vocației lui a existat în permanență. Căderile în păcatul slujirii «la doi domni» au distrus destine și au impietat asupra operei în sine. «Nonconformismul» creatorului trebuie luat ca fiind un lucru firesc. Trăirea la cote maxime a responsabilității harului, neîmpăcarea cu fundătura blazării, a suficienței, a incoerenței în articularea sensurilor ultime ale vieții, lupta permanentă și cu rutina, și cu dezolarea sunt trăsături de excelentă umanitate pe care creatorul veritabil le etalează constant. Flacăra artei consumă cu o rapiditate înspăimântătoare.“ Rubrica Manuscris este ilustrată cu un poem de Marian Drăghici. Tot el este prezent în Amfitrion cu un excelent grupaj de poeme. (Cităm câteva versuri: „de la bun început/ toate drumurile duc pe podul acesta – / vezi până unde se-ntinde în nemaivăzut?// n-o să-l străbatem ziua-ntreagă pe tot/ ci numai până se întunecă – apoi sărim/ și o luăm prin frigul mare al morții înot.// unde vom ajunge nu știm/ în atâta beznă deplină/ dar e de presupus că la urmă se va crăpa totuși/ undeva a lumină…“ De altfel, capitolul poezie este bogat și foarte bine reprezentat prin cicluri de versuri semnate de Paul Aretzu, Constantin & Lavinia Bălulescu într-un dialog poetic, Mircea Petean, Ioana Bogdan și Dorin Ploscaru. La rubrica Evocări, Dumitru Augustin Doman scrie despre Ileana Roman, la un an de la despărțirea de această remarcabilă poetă severineană. Proză publică Gabriel Chifu: un fragment din romanul Trenul, apărut între timp la Editura Cartea Românească. Grupajul de critică literară conține cronici, semnate de Viorica Gligor, Felix Nicolau și Viorica Stăvaru, la apariții editoriale recente. La rubrica Interviu putem citi un dialog de o factură aparte: poetul Robert Șerban stă de vorbă cu poetul Ion Șerban Drincea, adică fiu și tată. De citit restituirile cu titlul „Jocul cu focul și… norocul“ ( autor, tot Nicolae Jinga), precum și corespondența din Paris – intitulată „Mordi e fuggi“ – de Veronique Klauber. Tor Robert Șerban realizează un profil complex al unui artist plastic cu varii forme de exprimare, Ștefan Călărășanu (1947 – 2013), originar din Drobeta-Turnu Severin și stabilit în Timișoara. Sunt de menționat și debuturile cu versuri (Crina Răducan și Andrei Dogaru), articolele de istorie locală despre Mănăstirea Gura Motrului (autori Tudor Rățoi și Dinică Ciobotea) și despre „căderea Cetății Severinului în anul 1524, în contextul războiului Ungaro-Otoman (1521 -1526)“ (autor Tudor Chicet). Amfitrion, o revistă de luat în seamă, prin efortul redactorilor ei, care au știut să integreze convingător valorile culturale locale în circuitul literar național. (Cronicar)
Divertis în format carte
La Editura Litera a apărut, în condiții grafice foarte elegante, o carte-album care merită toată atenția. Ea se intitulează Dicționarul de umor Divertis și are mai mulți autori. Și anume, previzibil, componenții Grupului Divertis care a marcat spectacolul româ nesc de umor. Să-i numim: Toni Grecu, Doru Antonesi, Florin Constantin, Cristian Grețcu, Valentin Gora, Silviu Petcu, Cătălin Mireuță, Ghighi Bejan, Doru Pîrcălabu, Ioan T. Morar, Valentin Darie. Coor donatorul volumului este Robert Antonescu. Gest admirabil – volumul îi este dedicat „colegului nostru etern“, Ioan Gyuri Pascu. Cartea are o dublă valoare. Pe de o parte, o valoare documentară – conține o scurtă istorie a grupului, binevenită și lămuritoare, cu confesiuni ale membrilor săi și cu fotografii semnificative din diversele perioade din existența Divertis-ului. Și, pe de altă parte, are o valoare strict literară, ca mostră de umor de calitate, prin dicționarul de cuvinte și expresii înțelese, interpretate în stilul Divertis. Iată un singur exemplu: „A VORBI SINGUR CA TELEVIZORUL. Aspect al condiției umane care poate surveni accidental (de exemplu, în urma întreruperii unei legături telefonice) sau cu intenție (atunci când audiența ignoră cu bună știință vorbitorul); când survine, această postură este de obicei una frustrantă pentru vorbitor, care poate reacționa pasiv-agresiv, pronunțând constatarea amară. «M-ați lăsat să vorbesc singur, ca televizorul!» Locul nașterii Limba română modernă, după inventarea televizorului. Context istoric și social În Epoca de Aur, perioadă astfel denumită de propaganda ceaușistă pentru a-și glorifica propriile realizări, exista un personaj care vorbea pentru toată țara. Cuvântările lui lungi și anoste țineau loc de dezbateri, opinii, argumente și alte accesorii retorice. Pentru a se proteja de poluarea fonică emisă în cantități fluviale de un singur individ, poporul avea obiceiul să lase televizorul pornit (pentru că orele de emisie erau puține și exista speranța de a mai prinde totuși și câte o jumătate de oră de program artistic), dar să închidă urechile la discursurile Tovarășului. Ceaușescu, primul în toate, este așadar și campionul acestei expresii.“ Grupul Divertis s-a diferențiat de alte trupe și de alți interpreți de comedie și s-a impus în entertainment-ul românesc prin comicul inteligent; grupul nu spune glumițe nesărate pe subiecte anodine, ci satirizează marile probleme de ieri și de azi din societatea românească, păstrându-și permanent în spectacolele sale anvergura intelectuală. De altfel, nu e de mirare: componenții grupului sunt ei înșiși creatori literari: recent, Doru Antonesi a devenit membru al Uniunii Scriitorilor, iar Ioan T. Morar, colaboratorul permanent al revistei noastre, este unul dintre cei mai valoroși scriitori de astăzi, și ca poet, și ca prozator. Divertis în format carte, remarcabil! (Cronicar)
Efectul de ecou
Liviu Ioan Stoiciu ne-a obișnuit ca din ceea ce am numi locul său obișnuit de veghe, adică rubrica permanentă din revista Expres cultural, să urmărească atent toate dezbaterile, toate controversele, toate scandalurile din viața literară și să-și exprime de fiecare dată cu onestitate și curaj punctul de vedere. Poziționarea sa a fost întotdeauna de partea bună a lucrurilor. De data aceasta, în numărul 1/ 2026 al lunarului de cultură ieșean, el se pronunță asupra unui subiect care a inflamat spiritele – programa de clasa a noua a manualului de limba și literatura română. Ce afirmă el în apărarea ideii de predare diacronică a literaturii este de reținut. Reproducem un pasaj din textul său care merită citit în întregime: „Apropo de viitorul literar. Se tot dezbate de mai multe zile noua programa pentru clasa a IX-a liceală, cu autorii cuprinși în manuale – că tot suntem în luna ianuarie a zilei de naștere a lui Eminescu și a Zilei Culturii Naționale («instituită prin lege pentru a promova cultura română, arta și efortul academic, ca omagiu adus personalităților și valorilor culturale românești»). Noile generații (de la 2000 încoace; la care au aderat și scriitori optzeciști doritori de glorie imediată, «în timpul vieții»), au contestat în programă studierea scriitorilor din secolul XIX, a lui Eminescu-Creangă-Caragiale (și în principal a literaturii vechi, începând cu minunații noștri cronicari și continuând cu Ion Neculce, C. Negruzzi, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Ion Ghica, N. Filimon, Ioan Slavici), fiindcă aparțin unor epoci «revolute» și e nevoie să fie studiații scriitorii în viață ai ultimelor generații în clasa a IX-a! Că de aceea nu avem cititori azi în rândul elevilor, ci «analfabeți funcționali», fiindcă scriitorii morți demult sunt depășiți și nu sunt înțeleși. Degeaba au explicat autorii programei școlare că așa e normal, să fie studiată literatura română cronologic, începând cu clasa a IX-a cu scriitori de la începuturile literaturii noastre (urmând ca în următoarele clase să se epuizeze epocile cu scriitori, în ultimul an de liceu fiind studiați scriitori contemporani, aleși pe sprânceană). Nu și nu, scriitori din noile generații vor să fie ei prezenți în manualul de clasa a IX-a (în frunte cu un poet universitar care flutură steagul «schimbării, în numele globalizării woke», Radu Vancu; devenit un activist agresiv, regretabil în regim literar), ceilalți scriitori de până la ei fiind, firește, «expirați», greu de receptat de elevi. În condițiile în care s-a micșorat numărul de ore de predare a limbii și literaturii române (și nimeni nu protestează; abia asta e o problemă)!…“ E de reținut și întrebarea concluzivă, justificat neliniștitoare, cu care, constatând înverșunarea grupului „reformist“, își încheie articolul Liviu Ioan Stoiciu: „Va mai avea trecut literatura română?“ (Cronicar)