punctul zero al materiei
Ce trist a sărutat Iisus apa
Un ochi de sticlă imens părea că se naște
Țurțuri mari de pești îi împănzeau barba
Falnicul lui sicriu dăruit de Dumnezeu
Acolo în largul apelor mărețul sicriu
Să poată vedea obârșia materiei
Pornind chiar de la limita genezei,
Punctul zero al facerii lumii
Unde totul fierbe, sar așchii de materie
teritoriu cucerit cu sânge de alte ființe
Rămase încrustate pe pereții materiei
Ca niște file din cărți din
Cei care mai ajung acolo să afle
De ce nu s-au mai întors cei de dinainte
Crezându-i lași semenii au abandonat cruciada
Mare păcat și-au zis erau niște învingători
Dumnezeu sfătuiește pe Crist să iasă în lume
În trufașul lui sicriu, corabie neiertătoare
Cercetează cu ochiul magic
Aburul care țâșnește în largul oceanelor
Acolo la punctul zero al facerii lumii
Prinde-n năvoade așchiile materiei
Aburul e doar partea de gând a ei
Așază-le la marginea apei pe țărmul sterp
O să vezi cum crește iarba cât piramidele
Luminat vei fi de floarea soarelui
Numai așa înlăcrimați aduce vești lumilor
Că,n pântecul apei sub vastul talaz
Se află punctul zero al lumilor
Văzut de Crist prin imensul ochi de sticlă
Purtat pe marea de veci, falnicul lui sicriu.
junglă de culori
Trezit de-o mare povară
Junglă de culori
Milioane de curcubee anunțau răsăritul
Unei zile poate mai blânde
În care chiar și-un păianjen renunță
Să prindă în pânza lui Preacurata Fecioară
Pregătește războiul total în caverne
Nu ne mai disprețuiți știu gândiți mereu
Vă apasă gestul confratelui care a îndrăznit
Să o atingă pe preacurata
Păngărind ziceți voi credința în bine
Și eu acum evadat din materia cea veșnică,
Sicriul meu falnic impetuos,chiar admirat,
Să redau învățăturile Sfinților
Celor puternici, încărcați de nisipuri și noroaie
Vinovați să tremure în trena miresei
Chiar mândră fiind, albă de darul cavalerului
Sfioasă precum o creangă de măslin
Ce bântuie cimitirele.
porumbel scriind cu aripa
Zbori pasăre strigam, invocam întreaga
suflare
Unde-ți sunt penele vămile-n libertate
Doar tu din caietul meu de dictando
De unde-ți scriu din odăița mamei,
E la muncile CAPului cu Leana lui Manta
Cu Ioana lui Tizic, Oița lui Gheorghe
Eu rememorez visul dement
Cu un Didiță abătut, cuminte chiar
De i se văd intențiile pe lama cuțitului
Le pot citi, mi-e teamă pentru el
În Piața Gării birja, unica, fără clienți
Cu felinarul aprins semn prevestitor de moarte
Dinspre Mongolu apare Mutu, temutul,
Cu calu-n spume și spune
Pe limba lui numai de puțini înțeleasă
Caută pe unul înalt, ciolănos, vine
De peste linii să ia trenul spre casă
Îl recunosc pe nea Didiță al Vetii
Ruda rebelă fără teamă de nimeni
Doar de Dumnezeu poate, vine surâzând
Simte pericolul din ochii celor aflați în gară
Încearcă o poartă ajunge la stejarul
Lui nea Mardale din curtea scolii nr. 8
Dar nu-l mai poate apăra nimeni
Bagă cuțitul în el și-l omoară
Porumbel rătăcit de pe moșia lui într-o Gară.