Scrierea titlurilor bisericești cu inițială majusculă este un exces. Substantivele diacon, preot, episcop, arhiepiscop, mitropolit, patriarh nu au de ce să primească literă mare. Dacă scriem Preot, de ce nu scriem și Călugăr, Monah, Arhimandrit, Stareț, Egumen? De ce nu Duhovnic? De ce nu Sihastru? Dacă alegem majusculă pentru titlurile creștin-ortodoxe, de ce nu alegem și pentru celelalte? Cum va arăta pagina românească dacă trecem la Cardinal, Abate, Pastor, Imam, Molah, Brahman, Șaman? Oricum scriem deja – greșit – Papă și Suveran Pontif. Iar, dacă tot scriem Papă și Patriarh, nu ar fi mai coerent să scriem Papi și Patriarhi? Vom face la fel cu Diaconi, Preoți, Episcopi? Vom scrie Fețe Bisericești? Înalți Prelați? La toate astea se adaugă cortegiul apelativelor din categoria Preafericite, Înalt Preasfințite Părinte, Preafericirea Voastră ș.a.m.d. Odată spartă conducta, inundația nu mai poate fi oprită. Ziarele bisericești evocă, de pildă, personalitatea „Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române“. Șapte cuvinte, șapte majuscule!
Scrierea rangurilor monarhice cunoaște aceleași exagerări. „Actualul Consiliu Regal – citim într-o prezentare oficială – a fost creat de Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române, printr-un Decret Regal semnat la 25 ianuarie 2018.“ În același document aflăm detalii despre avocatul casei: „Din anul 2008 este Cancelarul Decorațiilor Regale, iar din 2010 este secretar al Consiliului Regal. Pentru meritele sale în serviciul Familiei Regale a fost decorat cu Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate și cu Ordinul Coroana României în grad de Mare Ofițer.“ Suntem, evident, în plină caricatură. Firesc este să scriem regele Ion, prințul Ion, principesa Ioana, custodele Ion, cancelarul Ion ș.a.m.d. Familie Regală și Decret Regal țin de moft. Decorații Regale și Coroană, așijderea. Pe urmă, dacă scriem Rege și Regină, de ce nu scriem Împărat și Împărăteasă? Sau Sultan? Sau Șah și Padișah? Sau Maharajah? Vom folosi și aici plurale din categoria Regi, Prinți, Împărați, Sultani, Padișahi? Vom împinge curtoazia până la a vorbi de pluralul Majestății? Vom scrie Delfin și Uns? Dacă nu, de ce?
Un caz înrudit îl reprezintă gradele și funcțiile militare (adică, mai nou, din Armată). De ce General, Colonel, Maior, Locotenent în loc de general, colonel, maior, locotenent? De ce să trecem o întreagă nomenclatură prin mașina de gonflat a majusculării? Nu arată impropriu Sublocotenent, Contraamiral, Plutonier Adjutant? Ce este greșit sau inelegant în generalul Protopopescu? E nevoie să scriem Generalul Protopopescu, ca să-i arătăm respect? Vom scrie Generăleasă? Vom merge până la Șef al Statului Major, Comandant de Pluton, Ofițer în Rezervă? Vom scrie Veteran de Război? Vom medalia, pentru merite excepționale, Responsabilul de Popotă? La fel, convertim și aici pluralele? Vom certa presa dacă nu titrează, pioasă, „La reuniune au participat trei Generali cu Patru Stele, doi Colonei și opt Maiștri Militari Clasa I“? Nu găsim, afară de litere uriașe, nicio cale de a intimida dușmanii țării?