Specializat în istoria URSS, a Rusiei, a Europei Centrale și de Sud-Est în perioada comunistă și postcomunistă, Cosmin Popa a publicat în perioada mai recentă o monografie dedicată Academiei de Științe Sociale și Politice, precum și o carte de referință despre ascensiunea politică a Elenei Ceaușescu. Fără să părăsească analiza dedicată „dictaturii de familie“, începând din 2020 atenția lui Cosmin Popa s-a concentrat asupra istoriei economice a regimului Ceaușescu. În cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române el a finalizat două proiecte de cercetare înrudite, circumscrise temei mari sus-amintite: Putere, corupție și control în România lui Ceaușescu (anii 1970 și 1980) și A doua industrializare comunistă. Politica economică a regimului Ceaușescu (1968-1989). Anul acesta cele două studii au fost reunite, iar rezultatul este o lucrare închegată, sintetică, de analiză a economiei planificate din ultimele două decenii de comunism.
Este, probabil, lucrarea cea mai bine documentată și solid argumentată privitoare la regimul lui N. Ceaușescu apărută până acum în spațiul istoriografic românesc. Spun aceasta deoarece cartea exploatează în mare măsură materialele arhivistice importante din fondul CC al PCR – Secția Economică (dar nu numai), păstrat la Arhivele Naționale Istorice Centrale, și, în plus, utilizează cu folos informația disponibilă din alte surse. Cosmin Popa știe să filtreze informația relevantă oferită de literatura secundară autohtonă și internațională (David Turnock, William E. Crowther, John M. Kramer, Charles A. Schwartz ș.a.), preluând în mod critic modele teoretice de analiză și concepte. Evident, din 1990 și până azi au fost publicate contribuții notabile de istorie economică a comunismului, datorate unor istorici precum Bogdan Murgescu, Ion Alexandrescu, Dragoș Becheru, Elena Dragomir, Vlad Pașca-Oprișiu ș.a., însă ele au vizat anumite teme și secvențe ale perioadei postbelice.
Una dintre mizele importante ale volumului este aceea de a demonstra că în regimul comunist, cu precădere în era Ceaușescu, gradul de organicitate a corupției a reprezentat un fenomen de tip nou pentru evoluția istorică românească (p. 31). Cosmin Popa nu neagă existența unui fond cultural-istoric precomunist al corupției autohtone, ci afirmă că ea a ajuns în perioada postbelică un mod de viață, un mecanism general acceptat de conciliere între norme și realitatea cotidiană, adică ceva ce nu avea precedent în epoca modernă, cel puțin. În plus, sub comunism nu am asistat doar la instituționalizarea corupției, ci și la deformarea aproape iremediabilă a moralei publice, fenomen cu consecințe majore, durabile, vădite în postcomunism până în zilele noastre. Din cartea lui Cosmin Popa mai reiese însă și altceva, un aspect care ar merita luat în calcul de cei care să regrete sau să idealizeze epoca de dinainte de 1989: dacă inițial, pentru puțin timp, N. Ceaușescu a avut o abordare sistemică în privința corupției, ulterior el a căutat să menajeze pe cât posibil nomenclatura. Or, tocmai înalții funcționari de partid și de stat erau, de fapt, cei mai implicați în marea corupție și în cele mai semnificative scheme infracționale, nu oamenii obișnuiți, fără afilieri politice relevante.
Autorul argumentează faptul că, până la urmă, corupția nu a fost doar tolerată, dar a ajuns să fie adesea indispensabilă pentru funcționarea mecanismelor economice și sociale. Chiar Ceaușescu era conștient de generalizarea corupției și „o considera o componentă importantă a dispozitivului său de exercitare a puterii“. Concluzia lui Cosmin Popa este aceea că, până la urmă, corupția a devenit element constitutiv al sistemului politic din timpul guvernării lui N. Ceaușescu. Treptat, au apărut consecințe majore și la nivel societal: lipsa de responsabilitate cetățenească și apatia colectivă față de bunul public, o moștenire „mult mai durabilă decât structurile economice și instituționale ale comunismului“. Iar acest aspect explică poate de ce corupția a continuat să marcheze atât de pregnant evoluția societății autohtone în postcomunism.
Prin urmare, cartea lui Cosmin Popa nu este numai despre eșecul economic al comunismului românesc, în particular al ceaușismului, ci și despre această pernicioasă moștenire morală. Probabil, volumul va fi pentru mult timp cartea-reper în ceea ce privește istoria economico-politică a regimului Ceaușescu.