numai o dată
la urmă de tot
trupul și sufletul se recunosc
și sunt împreună vorbindu-și
milostiv sufletul îi spune trupului
iată-ne împreună
ca doi îndrăgostiți
și ceea ce spune el este adevăr
adevărat
trupul se-ncântă și crede
rostind la rându-i
iată-ne împreună
ca două suflete îndrăgostite
dar ceea ce spune el e trufie
și deșertăciune
celălalt plânge încet
înainte de a se înfrigura
și a se ridica la cer
dar păream însuflețit de sufletul meu
și păream împreună fiind
trup viu prin trup viu trecând
înmiresmat și cald ca și mine era
și uite ce duhoare sunt
și fără nici o apă în apropiere
(Din vol. Roua plural, 1999)