Faptul că în era vitezei tot mai nebunești este mult apreciată lentoarea a devenit un lucru frecvent, firesc, ilustrat nu doar prin gesturi calme și atente la adresa celuilalt, dar și prin texte literare sau opere de artă care celebrează înțelepciunea și farmecul lentorii. Mai mult chiar, în scopul de a stimula opțiunea pentru lucrul încet și bine făcut, s-au inventat cuvinte și probe sportive noi, ca, de exemplu, „lentathlonul“. Acesta din urmă invită sportivul cam la aceleași probe ca decathlonul, dar executate cât mai lent posibil.
O mărturie convingătoare în favoarea lentorii o găsim în orașul Macerata, din regiunea Marche, în Italia. Aici, în cadrul unei frumoase piețe, numită după unul dintre fondatorii Italiei, Piazza Mazzini, la baza treptelor istorice ale orașului, se află o sculptură-fântână ce înfățișează un… melc. (una lumaca, una chiocciola, ar spune Pinocchio).
Este important de știut că faimoasa sculptură a fost realizată artizanal, prin cioplire manuală în piatră, de către un singur om, maestrul Sandro Piermarini, într-un timp îndelungat (neprecizat), încetul cu încetul, fără angoasă.
După locuitori, mândri de sculptură și de simbolistica ei, este vorba de „un melc plin de farmec“, supranumit afectuos cu un augmentativ „il lumacone“ (melcul cel mare). Este un omagiu adus înțelepciunii melcului, care, întocmai ca țestoasa lui La Fontaine, nu-și trădează niciodată opțiunea pentru lentoare, disprețuind goana nebună a iepurelui perdant. Cercetătorul italian G. Liuti, apreciază că „secretul“ melcului, impresionând prin capacitatea sa de a înainta lent, constant și fără a ceda anxietății, este o invitație la calm și reziliență. „Statuia Melcului“ din Macerata (cunoscută la nivel local sub numele de „Il lumacone di Piazza Mazzini“) este o sculptură publică inedită, des admirată de turiști drept o găselniță ingenioasă a maceratezilor. Ei își fac astfel cunoscută indiferența față de grabă, goană și angoasă. Melcul de mari dimensiuni este conceput ca un simbol urban al răbdării, al înțelepciunii, și ne îndeamnă să reconsideram atenția pe care o acordăm timpului. În era vitezei, această operă surprinzătoare invită pe locuitori și pe turiști la reflecție, promovând un ritm de viață mai lent, elogiu înțelept adus încetinelii.
O altă curiozitate spectaculoasă a Maceratei este faptul că orașul este construit în trepte, urmând relieful natural al zonei, ceea ce solicită mare atenție și prudență la urcatul și coborâtul scărilor. Deși relieful orașului este destul de capricios, în Macerata are loc în fiecare an o faimoasă cursă de alergare stradală numită „stramacerata“. Secțiunea de mers pe jos sau ca plimbare relaxată este numită de către participanți „maratonul melcului“, datorită ritmului lent, accesibil tuturor, inclusiv copiilor. Cu „stramacerata“ relaxată vedem că lentoarea este din nou pusă în valoare de maceratezi, care, chiar dacă nu vorbesc încă de lentathlon, îl practică cu plăcere și îl apreciază. Vorbind de lentoare, ne amintim și de volumul numit Elogiul lentorii. Provocări în era vitezei de Carl Honoré, care prin cartea sa , publicată și la noi in 2019, prevede un trend mondial de „frânare a vitezei!“
Revenind la statuia din Macerata, monumentul dedicat melcului, care domină centrul urbei italiene, spune multe despre lentoare și farmecul ei și ne ajută să-i înțelegem mai bine pe „lenthlatoniși“, pe maceratezi, pe Carl Honoré, „calmul valorilor“ evocate de Alexandru Călinescu, dar și pe un scriitor român, care mărturisește că „iubește artizanalul și lentoarea literaturii“. Am putea spune precum maceratezii că este o declarație „plină de farmec“ care ne amintește că lentoarea ne poate ține departe de graba, goană, angoasă…
______________________________________
Referințe:
https://www.stramacerata.it, https://fr.wikipedia.org › wiki › Carl_Honoré
https://www.litero-mania.com › in. Dialog Cristian Pătrășconiu – Alexandru Călinescu România literară nr. 25/2024, Mircea Cărtărescu: „Iubesc artizanalul și lentoarea literaturii (interviu acordat publicației Litero-Mania în ianuarie 2019)