(24 decembrie 1949 – 14 decembrie 2024, București, România)
Mircea Diaconu s-a născut la 24 decembrie 1949 în comuna Vlădeşti, judeţul Argeş. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ din Bucureşti în anul 1971. A fost angajat, inițial, la Teatrul „Bulandra“, chiar de Liviu Ciulei; mai apoi, a devenit actorul Teatrului „Nottara“. În 1995, a devenit profesor la UNATC. A debutat pe scena Teatrului „Bulandra“, în 1970, cu piesa Harfa de iarbă după Truman Capote. Au urmat zeci de roluri de scenă. Cariera sa de actor de teatru a fost dublată, cu mare succes, de cea de actor de film. Între filmele în care a jucat: Nunta de piatră (r. Mircea Veroiu/Dan Piţa, 1971), Actorul şi sălbaticii (r. Manole Marcus, 1974), Mere roşii (r. Alexandru Tatos, 1976), Vânătoare de vulpi (r. Mircea Daneliuc, 1980), De ce trag clopotele, Mitică? (r. Lucian Pintilie, 1982), Asfalt tango (r. Nae Caranfil, 1996), Filantropica (r. Nae Caranfil, 2001), Legături bolnăvicioase (r. Tudor Giurgiu, 2004), Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii (r. Cătălin Mitulescu, 2006), Ticăloşii (r. Şerban Marinescu, 2007), Tache (r. Igor Cobileanski, 2008). Mircea Diaconu a fost primul actor din România care şi-a dat demisia, devenind liber profesionist, în anul 1990. În 1977, a debutat în literatură, cu volumul Şugubina (carte premiată de Uniunea Scriitorilor), urmat de La noi când vine iarna (1980) şi Scaunul de pânză al actorului (eseu,1985). Mircea Diaconu a fost, de altfel, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A mai fost, de asemenea, membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului între anii 1998 şi 2002, iar până la 6 decembrie 2011 a deținut funcția de director al Teatrului „Nottara“ din Bucureşti. În plan politic, Mircea Diaconu a fost senator, europarlamentar și, pentru scurt timp, Ministru al Culturii. În 2019, a candidat la Președinția României, obținând 7,9% din totalul voturile exprimate la primul tur de scrutin. Odată cu moartea sa, lumea culturală românească suferă o grea pierdere. Dumnezeu să-l odihnească!