În ultima vreme, după dispariția lui Nicolae Manolescu, campania denigratoare la adresa Uniunii Scriitorilor, cu care ne obișnuisem de un deceniu încoace, a continuat. La fel de impregnată de dușmănie și dispreț la adresa intereselor generale ale breslei și la fel de înțesată de neadevăruri, ba chiar de aluzii inacceptabile la adresa originii mele etnice și a Genocidului armean.
Unii îmi propun să dau replici ori explicații. Eu nu intru în astfel de polemici. În postura mea de președinte al Uniunii Scriitorilor am obligația să-i reprezint pe scriitori, nu să-i înving. Nu e ceva nou în atitudinea mea. Nu am fost niciodată implicat, în spațiul public, în asemenea dispute și nu am ofensat niciun coleg de breaslă. În plus, dacă aș începe să dau explicații, n-aș face decât să jignesc discernământul confraților mei, căci aș presupune că ei ar fi putut crede asemenea absurdități. O polemică purtată în jurul unor teme false, al unor instigări și cu interlocutori lipsiți de scrupule, indiferent de rezultat, nu ar aduce onoare breslei.
Pe de altă parte, fiecare răspunde pe măsura faptelor sale. De aceea n-ar trebui să mire pe nimeni că aceia care continuă să-și profereze vanitățile, să agite cuvinte de ocară și să răspândească informații false nu sunt acceptați în rândurile Uniunii Scriitorilor.
Varujan Vosganian