Uniunea Scriitorilor din România anunță cu tristețe decesul scriitorului și cineastului Constantin Stoiciu.
Constantin Stoiciu s-a născut la 15 februarie 1939, la Iași. A fost scriitor, jurnalist, editor, scenarist și regizor. A absolvit Facultatea de Filosofie, Universitatea București, 1967. A lucrat ca publicist („România literară“, „Luceafărul“, „Scînteia“, „Scînteia tineretului“, „Ramuri“, „Convorbiri literare“, „Contemporanul“). S-a refugiat în Grecia în 1981 și s-a stabilit în Canada în 1982. A fost fondator și președinte-director general din ianuarie 1983 până în aprilie 2007 al Editurii de literatură generală de expresie franceză HUMANITAS.
Constantin Stoiciu a debutat în revistele „Viața studențească“ (1963) și „Luceafărul“ (1964). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1967 și membru al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România din 1968. A obținut Premiul pentru Proză al revistelor „Viața studențească“ (1965) și Luceafărul (1966). A realizat scenariile filmelor Diminețile unui băiat cuminte (1967), Legenda (1968), Decolarea (1971), Filip cel bun (1975), Ultimele zile ale verii (1976) și E-atît de-aproape fericirea (1978). A fost producător de film la Casa de Filme Unu până în 1982. A colaborat la Radio Europa Liberă (1981-1987) și BBC (după 1990).
A avut o rubrică săptămânală în ziarul „Cotidianul“ (2001-2002) și o rubrică bilunară în revista „Cultura“ (octombrie 2007 – octombrie 2015).
Dintre volumele sale: Dimineața, povestiri, 1966, Peștele de fontă, povestiri, 1968, Trufie, roman, 1974, Pasarela, roman, 1979, De l’insouciance, roman, 1994, Despre farmecul levantin, roman, tradus de Ioana Diaconescu, 1995, Le fuyard (Fugarul), roman, Montréal, 2002, Pelerinii, eseuri, 2003, Răfuieli, roman, 2009, O natură fericită, roman, 2012, Diminețile lui Leopold în teritoriu, roman, 2020. A fost premiat de mai multe ori pentru activitatea sa de scenarist.
Prin dispariția lui Constantin Stoiciu, literatura și cinematografia noastră suferă o dureroasă pierdere.