Iată o afirmație care te descalifică în ochii puștanilor neomarxiști sau chiar neotroțkiști care împânzesc facultățile noastre. Cu toate acestea, o susțin până la capăt. Faptul că noua generație este anti-McCarthy nu face decât să pună în evidență teribila ignoranță în care tinerii noștri trăiesc, faptul că habar n-au istorie și nu știu ce s-a întâmplat în lumea asta cu vreo șapte decenii în urmă.
Situația după război era crâncenă și doar cei naivi se puteau culca pe o ureche. Culcându-se, lăsau lumea la dispoziția celui care se considera pe atunci stăpânul întregii planete, nimeni altul decât Iosif Visarionovici Stalin. Pentru persoana sa, ostilitățile nu erau deloc încheiate, iar dorința lui fierbinte era aceea de-a începe un nou război. Dar nu el voia să fie acuzat de faptul că l-ar fi declanșat. Avea nevoie, așadar, de ceea ce se cheamă „casus belli“, un pretext din care apoi să profite din plin. Tocmai de aceea a făcut blocada Berlinului, sperând că americanii nu vor răbda situația și vor reacționa. Americanii însă, ca să-i ajute pe berlinezi, au realizat un pod aerian. Unsprezece luni a funcționat acest pod care i-a alimentat pe berlinezi și i-a sfidat pe ruși. Tot pe atunci a fost declanșat războiul Coreii, având scopul de-a-i atrage pe americani în conflict și astfel de-a le slăbi puterea în Europa. SUA au reacționat, dar nu au cedat nicio palmă de pământ din bătrânul continent. Dimpotrivă, au constituit NATO, au realizat ceea ce se numea Bundes Republik Deutschland, au frânat influența comunistă, au demarat Planul Marshall. Și mai presus de orice, au știut să pună la punct o propagandă inteligentă care s-a opus magistral propagandei grosolane venite dinspre Răsărit. Evident, au avut loc și excese, și abuzuri. Senatorul McCarthy s-a aflat în fruntea unei lupte teribile pentru a face față tuturor mofturilor pe care așa-zisele conștiințe progresiste le afișau. Artiști, cineaști, văzând că sunt luați la întrebări, își dădeau ochii peste cap, aproape să leșine, plângându-se că le sunt încălcate drepturile. De fapt, ei nu-și dădeau seama, sau se prefăceau, că indirect servesc o politică odioasă prin care drepturile omului nu doar că ar fi nesocotite, dar oamenii înșiși aveau să fie călcați în picioare.
În 1952 a fost ales președinte Dwight Eisenhower care l-a pus în funcția de secretar de stat pe John Foster Dulles, dacă nu mă înșel, fratele lui Allen Dulles, cel care avea să fie directorul „Europei libere“, unde primul șef al secției în limba română a fost Mihai Fărcășanu, soțul Piei Pillat și cumnatul lui Dinu Pillat. Aceștia erau oameni fermi, care nu se lăsau intimidați. Din câte am înțeles, ei nu au mai fost adepții politicii de „containment“, ci a ceea ce s-a numit „roll back“, adică nu mai suntem defensivi ca să apărăm cât de cât ceea ce am salvat după război, ci agresivi ca să înțeleagă rușii că nu-și pot permite orice și, deci, să ne știe de frică. Senatorul McCarthy a fost detestat tocmai fiindcă a fost consecvent cu principiile sale. Toată perioada mccarthystă, înfierată acum și privită ca un fel de perioadă a prohibiției în plan ideologic, nu a reprezentat altceva decât atitudinea lipsită de echivoc a Americii care voia să apere omenirea aflată în mare pericol. Evident, americanii nu au fost niciodată perfecți și au pe conștiință o sumedenie de fărădelegi. Și ei sunt niște jandarmi neînduplecați cărora, dacă nu li te supui, suferi represalii groaznice. Dar este țara care, precum romanii odinioară și a lor pax romana, au instituit pax americana. Cum o fi, cu defectele ei, e tot ce mai poate fi, în această lume, respirabil.
În urma unui sondaj, noi am fost cei care într-un procent de peste 70 la sută, am afirmat că adevărații vinovați pentru războiul din Ucraina sunt rușii. Spre deosebire de noi, sârbii și bulgarii au spus că vinovați sunt americanii. Iată o diferență semnificativă, iată că noi, românii, cu toate comoditățile și lașitățile noastre, judecăm totuși corect. Faptul că și americanii au o vină în acest conflict absolut inutil nu trebuie ascuns, dar asta nu-i exonerează pe ruși. Ei aruncă, prin mijloacele lor de propagandă, vina pe americani etc. Dar de ce fac asta? Fiindcă rusul nu vrea să iasă primul la bătaie. Stalin l-a lăsat pe Hitler să atace primul. Nu ataca Hitler, ataca el, dar asta nu-i convenea. În mod pervers, voia să-și păstreze în fața istoriei o figură pretins curată, să fie considerat antifascist. Ah, câte crime a mai camuflat antifascismul! Acum, ca să nu se spună că au atacat primii, deși asta au făcut, rușii acuză extinderea NATO ca primă agresiune. Asistăm la o maximă mutilare a adevărului. Dar tot Stalin a spus că dacă îl pui pe un om să repete ani de zile aceeași minciună va sfârși prin a crede că e adevăr. Așa că, indiferent ce va fi, trebuie să ne păstrăm mintea limpede. E singura noastră rezistență în fața tăvălugului de imbecilități.