Cosmin Andrei Tudor este un autor polivalent. La numai 25 de ani, a publicat volume de poezie (Ochilor verzi, apărut la Cartea Românescă i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor și impicit primirea în Uniune), de proză, culegerea consistentă de povestiri Balerina a apărut la Editura Neuma, și de teatru, autorul pregătind acum primul său volum de piese, deocamdată niște poeme scenice sau scenarii lirice. Foarte recent, tânărul autor s-a calificat în finala Turnirului de poezie „Cununa de lauri“ de la Muntele Athos, obținând meritoriu Premiul Special al Juriului. Astfel, a devenit cel mai precoce dintre poeții care au intrat în ultima fază a acestei competiții, în cele unsprezece ediții consumate până acum.
Al doilea volum de poezie pe care l-a publicat Cosmin Andrei Tudor, al treilea fiind desigur în pregătire, cu ineditele prezentate la Turnir, a fost Ludi (Editura Neuma, 2021). Titlul trimite negreșit la jocurile publice, dintre care nu lipseau cele teatrale (ludi scaenici). Dar poetul pune un titlu ușor înșelător. El nu se ipostaziază ca un conducător care ordonă organizarea de distracții pentru plebei, ci mai degrabă cu un histrion convocat să participe la spectacole.
Deși versurile lui Cosmin Andrei Tudor au o dimensiune ludică, în sensul scenic mai ales, ele sunt destul de sobre. Poetul are o profesie „serioasă“, este absolventul unei facultăți de inginerie chimică și doctorand în chimie anorganică și lasă în versurile sale urmele unui cartezianism destul de evident.
Ciclurile volumului, intitulate Preludiu, Postludiu, Interludiu și Metaludiu cuprind poeme destul de asemănătoare stilistic și tematic. Ele se referă la dragoste, la sensul de a fi în lume, dezvoltă meditații uneori sofistice. Textele sunt în general scurte, lipsite de metafore, cuprind „raționamente“ ca niște demonstrații geometrice. Poetul ia pulsul lumii și îi stabilește diagnostice, o judecă scurt, cu o anumită răceală și negreșit cu mizantropie, formulând concluzii concise: „plictisul și filosofia/ merg/ ținându-se de mână/ pe trotuarul/ gândului“. Această reflecție sau eventual observație se numește explicit „Poem“, oarecum ironic, ca și cum autorul ar ține să atragă atenția cititorului „nelămurit“ că are în față un produs liric și nu altceva. Un Blestem, numerotat cu I (unu) este o cugetare tot despre modul de a raționa: „orice filosof/ este condamnat/ să regândească încă o dată/ totul de la început./atât este de sceptic.“
Cosmin Andrei Tudor își dezvăluie, chiar repetat, arta poetică: la un capăt este frica de vid (inexplicabilă, se alintă el), care provoacă scriitura, la celălalt truda de a da formă ideilor în cuvinte. Între ele, poetul se înăbușă, luptă cu greutăți și chiar cu împietrirea inspirației care se fixează în forma solidă, imuabilă și eternă a textului consemnat: „dintr-o inexplicabilă frică de vid/ se naște un gând mov/ care împle încăperea./ ajunge să fie irespirabil./ gura de aer/ apucată/ e pe cale să se isprăvească./ și simți cum totul devine mov./ cu fiecare efort de-a pune/ un cuvânt pe hârtie/ te sufoci mai mult,/ dar pe-o coală de hârtie/ pana alunecă greu/ ca prinsă-ntr-un chihlimbar/ lichid“.
Aforismele lirice ale lui Cosmin Andrei Tudor prezintă originalitate, sunt construite cu o logică strânsă, chiar dacă ea este expusă „pe dos“ sub forma unor paradoxuri și sofisme, dar, oricum ar fi, ele expun natura intimă a celui care le instrumentează, iau deci forma poeziei, chiar dacă uneori vin în răspărul ei. Umorul, când apare, într-o formă minimalistă, este de bună calitate: „mă uit la lume/ și mă întreb:/ ce a vrut să spună autorul?“ Cititorul e atras să devină complice și să guste gluma inteligentă. Unele texte sunt atât de scurte încât coboară sub prefixele mili- sau micro- și devin nanopoeme, reducându-se la patru cuvinte: „visând/ realitatea se naște“ (Vis – nanopoem).
Având o gândire exersată în demonstrații riguroase, Cosmin Andrei Tudor poate fabrica lesne asemenea raționamente, uneori corecte, alteori voit falacioase. Dincolo de ele se întrevede poezia autentică, privirea ațintită în abis, precum în acest frumos eseu liric despre timp: „timpul este cel mai puțin/ dens fluid./ nu numai că ocupă/ volumul vasului în care este turnat/ dar își poate chiar/ anula volumul,/ lăsând vasul nici plin/ nici gol,/ ci doar confuz“.
Cu riscul de a încheia cu o banalitate, voi spune că poezia lui Cosmin Andrei Tudor a depășit stadiul promisiunilor și există ca o certitudine a peisajului literar actual.