Umbra plopilor
Și vom călători odată
Pe unde n-am mai fost
nicicând,
Cu umbra plopilor, ciudată,
Alunecând, alunecând…
Și va rămâne-n urma nostră
Doar tremurarea unui gând,
Cu umbra plopilor, albastră,
Alunecând, alunecând…
De va mai fi o amintire,
Și ea va trece, vrând, nevrând,
Cu umbra plopilor, subțire,
Alunecând, alunecând…
Dă-mi gura ta, și mă sărută,
Și stele vor cădea pe rând,
Cu umbra plopilor, tăcută,
Alunecând, alunecând…
Și-ai să auzi, înfiorată,
Cum trece-al lunii foșnet
blând,
Cu umbra plopilor, culcată,
Alunecând, alunecând.
(Din Umbra plopilor, 1965)