Încep prin a mulțumi tuturor celor care, pe internet, s-au arătat interesați de scrisoarea adresată Președintelui României. Nu sunt un frecventator al internetului. Citesc cu dificultate direct pe computer. Reacțiile la scrisoare mi-au fost semnalate de către prieteni, care le-au imprimat. Ecoul scrisorii m-a uimit și m-a făcut să fiu ceva mai puțin rezervat față de acest mod de comunicare. Totodată m-a determinat să nu mă dau bătut în lupta pe care o port de ani buni, în paginile României literare îndeosebi, pentru „apărarea și ilustrarea“ limbii și literaturii române, din cauza sentimentului tot mai puternic de inutilitate care mă încearcă. Am lucrat cândva la programa școlară și am coordonat manuale pentru toate clasele de liceu. Astăzi nu mai pot face altceva decât să scriu despre școală. Poate de aceea sunt sceptic cu privire la rezultate. Reacțiile la scrisoare au reprezentat un imbold nesperat. Recunosc că nu l-am așteptat. Recunosc de asemenea că nu mai sunt la curent cu toate modificările legii și ale programei. Aș fi îndatorat celor care, mai bine informați decât mine, ar trimite, din când în când, la România literară articole pe teme didactice. Din numărul viitor, revista va publica o rubrică Didactica, susținută de o profesoară de la un liceu din țară, doctor în litere, colaboratoare a noastră și până acum. În ce mă privește, voi contribui la discuție cu probleme generale, de principiu. Cum ar fi, de exemplu, în numărul de față, problema educației sexuale în școală.
Sunt categoric de părere că educația sexuală este absolut necesară în școală, așadar, că ora care-i este consacrată trebuie să fie obligatorie. Începând de la ce clasă, iată o întrebare la care se cade să răspundă psihologii. Despre ce forme ar trebui să îmbrace, pot spune doar că s-ar cuveni ca ele să fie concepute în funcție de vârsta elevului. Doar necesitatea iese din orice discuție. Nu e cazul să motivez ideea. E destul să amintesc trei lucruri: în România, în anumite medii sociale, vârsta la care fetele nasc este cea mai scăzută din Europa; familiile sunt de cele mai multe ori incapabile să facă educație sexuală copiilor; societatea actuală este mai permisivă, sub acest raport, decât oricare alta din trecut, ceea ce îi expune pe tineri unor pericole nu totdeauna corect apreciate de către educatori.
Mi se pare util să insist asupra cauzelor contrare, acelea care fac dificilă nu doar introducerea în școală a unei ore de educație sexuală, dar chiar și o discuție deschisă pe tema cu pricina. La o primă vedere, e vorba despre pudoarea tradițională, care ne împiedică să abordăm subiectul pe față. Nu e un secret pentru nimeni că a vorbi liber despre sex a fost multă vreme imposibil, tema fiind considerată tabu. Permisivitatea societății actuale n-a reușit să treacă de această barieră decât în straturi superior educate. Ceea ce înseamnă că majoritatea stă încă sub apăsarea tabuului cu pricina. Discuțiile din ultima vreme referitoare la educația sexuală în școli au fost confuze. E cel mai delicat mod de caracterizare. Confuzia provine dintr-un amalgam: în același timp și laolaltă cu tema școlară, s-au băgat în discuție, pe șest, cum se spune, probleme sociale generale, cum ar fi homosexualitatea și posibilitatea căsătoriei între persoane de același sex, avortul, familia tradițională, un anume conservatorism ideologic și altele. Opoziția Bisericii la aceste tendințe a sporit dificultatea tratării firești a problemei. I-am auzit pe unii protestând plini de mânie contra predării… masturbării la clasele mici. Cine a susținut asta? Înainte chiar de a delimita subiectul propriu-zis, protestul e stupid. Cum a fost și „argumentul“ altuia, cum că, vezi Doamne, dacă taică-său ar fi fost homo, el, săracul, n-ar fi existat! Confuzia la care mă refer ar duce la eliminarea orelor de biologie din școli. La interzicerea unor romane și a unor opere plastice. Și la alte minunății de același fel.
Lucrurile se cuvin separate cu atenție. E primejdios să amestecăm discuția despre educația sexuală în școală cu aceea despre LGBT, între altele. Numai discriminând, putem preveni derapajele verbale ale unor asexuați intelectual referitoare la o necesitate absolută a școlii românești.