Despre capacitatea de anticipare în pandemie

Dacă în martie, la începutul pandemiei, m-ar fi pus cineva să imaginez în ce situație ne vom afla acum, la sfârșit de iulie, nicidecum n-aș fi prevăzut că se va întâmpla ce se întâmplă în clipa de față. Ca orice autor de ficțiune literară, sunt pasionat să descifrez evoluția în timp a lucrurilor, psihologia mulțimilor și mutațiile surprinzătoare ale unor personaje, dar mărturisesc că, în cazul de față, capacitatea mea de anticipare a fost total umilită de realitatea trăită.

Nu mi-aș fi închipuit nici în visele cele mai rele că va apărea o categorie /sectă/ specie atât de numeroasă, de înverșunată și de agresivă care să nege existența pericolului sanitar folosindu-se de argumente deșuchiate, valabile pentru inși neșcoliți, crescuți parcă în grotă, de genul: sârmulițele din masca de protecție sunt de fapt antene 5G sau pandemia e o conspirație mondială (cei care afirmă asta nu-și pun întrebarea simplă: a cui conspirație împotriva cui?; virusul respectiv înseamnă, de fapt, o armă pe care cei care o pornesc nu o pot îndrepta doar împotriva adversarilor, ci devin chiar ei victimă a sa!). Hoarda antivirusișilor n-ascultă de comunicatele autorităților sanitare mondiale, nici de avertismentele medicilor epidemiologi, și unele și altele pe tonuri în mod justificat alarmate. Ei resping orice argument rațional, științific și se lasă mânați numai de instinctul lor, pe cât de nătâng, pe atât de trufaș-obraznic și de violent.

Cum nu mi-aș fi închipuit nici în ruptul capului că vor apărea politicieni care să transforme această situație gravă, de viață și de moarte pentru noi toți, în temă electorală. Ce îl poate face pe un politician să declare ritos că a votat împotriva legii carantinării ca să apere drepturile omului, căci, în opinia sa, persoana contaminată care e internată în spital fără consimțământ este practic arestată! Ce enormitate! Cum să susții așa ceva?! Doar din disperarea de a smulge in extremis câteva voturi? Dar la dreptul de a li se proteja sănătatea celorlalți, celor pe care cel contaminat, lăsat să se miște după cum îl taie capul, îi poate îmbolnăvi, nu s-a gândit politicianul acela? Evident, nu s-a gândit. Cum nu s-au gândit nici anumite partide, nici Avocatul Poporului care s-a adeverit a fi doar avocatul uneia din părți, cum nu s-a gândit nici Curtea Constituțională când, tot așa, a înclinat balanța părtinitor pentru una din părți.

În fine, am mai fost dezamăgit de mine însumi într-o privință: că n-am avut o reprezentare corectă privind nația noastră. Da, n-am fost în stare să-mi imaginez că populația acestei țări este așa cum se arată a fi în aceste săptămâni: o gloată veselă și iresponsabilă, care nu ține cont de nicio regulă, care se înghesuie pe litoral ahtiată să se „distreze“ deșănțat, prostește (o nouă horă s-a încins zilele trecute într-o stațiune de la mare!), care ajunge (cu mașini sfidător de scumpe) prin hoteluri din Grecia și se comportă zgomotos, jenant de necivilizat, ca un trib descins din evi întunecați. Unde sunt românii care ne impresionau (și am scris în acest colț de pagină) cu civismul lor exemplar în manifestațiile din Piața Victoriei împotriva exceselor guvernării Dragnea? Unde sunt ei și de unde au apărut acești români needucați, manelizați, aroganți și stupizi, care ocupă prim-planul scenei în acest moment? Recunosc că nu știu răspunsul. Și mă declar învins: nu mă așteptam chiar deloc la acest jalnic comportament colectiv. (G.C.)

P.S. Tot circul acesta politicianist desfășurat sub o deviză înaltă (respectarea drepturilor și libertăților individuale tradusă în „dreptul“ bolnavilor de a umbla liberi și de a-i infecta pe cei din jur!) ne-a dus unde era clar că o să ne ducă: am devenit lideri în Uniunea Europeană la numărul de infectări zilnice, în vreme ce, logic, tot mai multe state își închid porțile pentru români. Și sunt toate semnele că nu ne vom opri aici, vom merge din rău în mai rău.