Continuă, în DILEMA VECHE, serialul de memorialistică pe care ni-l propune Andrei Pleșu despre începuturile democrației (originale!), despre Revoluția din decembrie 1989 și primele luni de după aceasta. „După vreo două zile, Mircea Dinescu a devenit nerăbdător: «Domnule, se întîmplă tot felul de chestii și noi habar n-avem! Eu mă duc la guvern…» Care guvern? I-a telefonat lui Caramitru, care i-a trimis un fel de TAB (de genul aceluia din care ieșise Ceaușescu la Tîrgoviște), oferindu-se să-l conducă spre clădirea CC-ului, sediul de-atunci al «vîltoarei». Mașa a încercat, fără succes, să-și oprească soțul de la o asemenea aventură. După cîteva ceasuri de neliniște, Mircea s-a întors perplex. «Totul pare o nebunie, nu se înțelege nimic!» Au existat, e drept, și momente de suspans. La fiecare etaj al clădirii CC-ului se instituise o parolă, pe care cei din lift trebuiau să o știe. La unul dintre etaje, Caramitru a avut o scurtă amnezie. Uitase formula. Cînd însă a auzit cum se armează puștile de cealaltă parte a ușii de la lift și-a amintit-o brusc. (Aici există încă o dispută între Mircea și Pino: Mircea pretinde că parola era «Marița», Caramitru nu e de acord…) După ieșirea din ascensor, Dinescu a avut parte de noi porții de brambureală. Ne-a povestit, de pildă, că pe unul dintre coridoare se trăgea în draci, nefiind clar cine în cine trage. Unul dintre «combatanți» (se pare, Cazimir Ionescu) trăgea în toate direcțiile, strigînd exasperat «Trădare!» (a cui, de către cine?). Concluzia lui Dinescu: «Domnule, e o nebunie, am plecat de-acolo cu senzația că era balamucul însuși. Nu știu ce poate să iasă din asta!»“, așa sună un pasaj din acest admirabil material de presă pe care Andrei Pleșu, unul dintre (între altele) cei mai rafinați cunoscători și povestitori ai istoriei recente ni-l oferă, cu frecvență săptămânală, în publicația pe care a înființat-o. Deocamdată, suntem la episodul cu numărul șase și nădăjduim că vor fi multe altele. De asemenea, firesc ar fi ca, peste un timp, nu foarte lung, să avem și o carte care să strângă aceste piese importante de memorie și istorie.
Pleșu: cum a fost la Revoluție și imediat după
