Nota dominantă a relatărilor din publicațiile de limbă engleză ale celor care au evaluat la cald recenta confruntare de idei dintre Jordan Peterson și Slavoj Zizek cu privire la virtuțile și viciile marxismului și ale capitalismului a evitat un verdict tranșant.
Jordan B. Peterson este unul dintre cei mai în vogă gânditori ai momentului. Psiholog de profesie, Peterson susține conferințe și dezbateri publice în întreaga lume și este un utilizator emblematic al rețelelor sociale – pe Twitter și pe Facebook, este urmărit de sute de mii de oameni, iar filmările care îl au ca protagonist de pe canalul său de Youtube (la care există, la ora actuală, peste 2 milioane de abonați) se apropie de 100 de milioane de vizionări. Peterson este, de asemenea, un scriitor de succes – 12 reguli de viață este cea mai faimoasă carte a sa, tradusă, relativ de curând, și în limba română. Peterson este împotriva corectitunii politice, iar pozițiile sale ideologice sunt asociate, cu precădere valorilor conservatorismului.
Slavoj Zizek este un filosof și un critic cultural ale cărui reflecții se revendică de la tradiția gândirii hegeliene, marxiste și a principiilor psihnalizei lacaniene. Scrie lucrări de teorie politică, teorie a cinematografiei și psihanaliză teoretică. Aria tematică a textelor sale acoperă un spectru larg: subiectivitate, ideologie, capitalism, fundamentalism, rasism, toleranță, multiculturalism, drepturile omului, ecologie, globalizare, revoluție, utopism, totalitarism, postmodernism, cultură pop, operă, cinema, teologie, politică și religie. A publicat o carte intitulată Repetându-l pe Lenin și ține acasă – pentru „a-i enerva pe idioți“, după cum singură mărturisește, un poster cu Stalin. Este foarte popular în campusurile universitare din Occident, iar pozițiile sale ideologice sunt asociate curentelor neomarxiste.
Așadar, pe de o parte, în privința dezbaterii publice din a doua parte a lunii aprilie dintre canadianul Jordan Peterson și slovenul Slavoj Zizek, așteptările legate de eventualitatea unui „măcel ideologic“ erau cât se poate de firești – și unul și altul, pentru zona ideologică pe care o asumă, sunt dintre starurile proeminente ale momentului. Pe de altă parte, formatul ales și prudența la purtător arătată de cei doi „combatanți“ de-a lungul înfruntării acestora au pus între paranteze așteptările maximale inițiale. În 19 aprilie, la Toronto, în Sony Centre, așadar, Jordan Peterson și Slavoj Zizek s-au contrat (încă o dată: mai puțin decât ne-am fi așteptat) și și-au etalat argumentele în jurul temei „Fericire: Capitalism versus Marxism“.
Prima oră a confruntării dintre cei doi gânditori cu faimă mondială a fost împărțită relativ egal: câte un buget de jumătate de oră pentru fiecare participant la dezbatere. A două jumătate a întâlnirii publici, mai spectaculoasă și mai vioaie decât prima, a inclus, după rețeta clasică a unor asemenea momente, o sesiune de întrebări, provocări și răspunsuri. Cel care a deschis „ostilitățile“ a fost gânditorul canadian. Cea mai mare parte a poziționărilor lui Peterson din startul dezbaterii a gravitat în jurul Manifestului Comunist – textul iconic pentru marxiști, neomarxiși și comuniști. În mod previzibil, raportarea lui Jordan B. Peterson a fost una critică față cu acest cât se poate de reprezentativ document al marxismului. „Demantelare“ – acesta a fost termenul cu care cei de la celebra publicație de orientare conservatoare, „National Review“, au apreciat ceea ce a făcut Peterson substanței Manifestilui Comunist. „Neînțelegere“, „confuzie“ și alți termeni – unii chiar mai duri – din aceeași familie de cuvinte au folosit cei care au evaluat, de pe pozițiile stângismului și ale progresismului, deschiderea lui Peterson. În mod surprinzător și, pentru unii chiar dezamăgitor, Slavoj Zizek nu a încercat nici un moment să ia partea, convingător, referinței culturale – majore pentru istoria politică a ultimelor două secole – pentru care a optat, în discurs critic, Peterson. Și, aici dezamagirea, mai mică sau mai mare, este aproape unanimă, de la stânga la dreapta, nici nu a încercat să folosească pretextul „Manifestului Comunist“ pentru a explica, logic și convingător, ce este marxismul. Nota dominantă a primei jumătăți de oră a ceea ce a spus, în dezbatere, Slavoj Zizek a fost, au căzut de asemenea de acord mulți comentatori, divagația. Cu paranteze mai mult sau mai puțin reușite, mai terne sau mai de impact (așa cum, despre unele afirmații ale interlocutorului său, a admis Peterson însuși).
Sesiunea de întrebări și răspunsuri a marcat, mai apăsat decât au stat lucrurile în prima parte a dezbaterii, atât diferențele dintre cei doi, cât și, paradoxal după unele păreri, o anume platformă comună pe care se situează atât Jordan Peterson, cât și Slavoj Zizek. Peterson a glosat, empatic în mod evident, în marginea ideii „integrității caracterului“ și a valorilor iudeo-creștine, în vreme ce Slavoj Zizek a părut uneori dezabuzat sau chiar confuz atunci când a fost nevoit să își apere poziții de principiu; mai mult decât atât, pentru admiratorii săi (numeroși) din mediile academice occidentale, a părut că fluieră în biserică, rostind vorbe deloc măgulitoare despre corectitudinea politică. Ca element comun, au mai semnalat cei care au comentat această dezbatere, s-a remarcat de asemenea o retorică a defensivei și a victimizării. „Și aceasta a fost marea ironie a dezbaterii: ceea ce s-a întâmplat e că ei se cred victime ale unei culturi a victimizării. Ei joacă rolul de victime la fel de mult cum o fac adversarii lor“, scrie The Guardian. În fine, un moment de „performance“ mai degrabă decât o dezbatare, apreciază o altă publicație cu privire la ceea ce a fost – netranșată – disputa dintre Jordan Peterson și Slavoj Zizek de anul acesta.
Dezbaterea dintre Jordan Peterson și Slavoj Zizek a durat aproximativ două ore și jumătate. Pe internet, aceasta poate fi văzută accesând următorul link: https://www.youtube.com/watch?v=78BFFq_8XvM. La puține zile după ce această filmare a fost urcată pe Youtube, numărul privitorilora depășit 2 milioane.
Sorin Ioniță despre confruntarea dintre Jordan Peterson și slovenul Slavoj Zizek: „Rumble in the jungle s-a terminat până la urmă ca un meci amical, între doi oameni amabili, deși unul cam bufonel, ceea ce pentru fanii lui Zizek a fost desigur o dezamăgire (mai ales dacă plătiseră și bilet): n-au fost insulte, agresiuni verbale, aruncări cu sticla de apă minerală. No show, nema revoluția. Ca atare, revista Jacobin l-a epurat instantaneu pe Zizek din galeria de sfinți și a declarat că marxismul occidental trebuie împrospătat cu alte figuri, care să țină vie flacăra luptei pentru dreptate până nu mai suflă nici un cetățean, în locul expiraților ăstora burtoși care fac pace cu inamicul.“
The Guardian: „Probabil că ne vom îndrepta către apocalipsă“, a spus Zizek. Și Peterson a fost de acord cu el: „Nu este foarte clar pentru mine că putem rezolva problemele cu care ne confruntăm“. Amândoi se descriu pe sine ca fiind niște „pesimiști radicali“, atât cu privire la oameni, cât și cu privire la lume. Te poți întreba atunci ce anume este cu furia pe care o consumă în dezbatarea publică actuală: țipăm unii la alții fiindcă nu suntem de acord sau pentru că suntem de acord și nu ne putem imagina vreo soluție?
National Review: „Așa cum a era de anticipat, cei doi s-au aflat pe poziții similare în mai multe privințe: politicile identitare, a habotnicilor din campusurile universitare, a postmodernismului, a limitelor «Manifestului Comunist», a exceselor capitalismului. Peterson a glumit, parafrazând ceea ce a spus Winston Churchill cu privire la democrație, afirmând despre capitalism că este un sistem teribil – cu excepția tuturor celorlalte. La rândul său, Zizek a glumit și el spunând că se folosește de titulatura de «comunist» pentru a fi provocator.“