Corespondență din Chișinău: Evenimente culturale în Republica Moldova, octombrie 2026

Octombrie a făcut eforturi să țină pasul cu ritmul debordant al lunii septembrie, și dacă nu am avut aceeași intensitate a manifestărilor demne de consemnat din lumea artelor, voi aminti trei dintre acestea care și-au disputat atenția publicului, stârnind ecouri în mass-media, dar mai ales pe rețelele de socializare. Cineva trebuia să inventeze mediul online, întrucât presa de tip „clasic“ este destul de parcimonioasă în ce privește reflectarea evenimentelor culturale. Divertismentul și politicul – tot o formă de entertainment și el, dar și o sursă de neliniști și fobii de la un timp încoace – acaparează toate posturile Radio și TV. Ajunge însă să deschizi o carte sau să mergi la un spectacol de teatru ca să descoperi o altă lume, mai senină, mai suportabilă, chiar dacă se întâmplă să răzbată și aici reflexele unor furtuni îndepărtate, cărora nu le mai auzi tunetele.

Cercul – un film polițist cu substraturi mitice

Festivalul „Zilele Filmului Românesc“, ediția 12-a, care s-a desfășurat între 17-20 septembrie 2026 la Chișinău, a continuat și în provincie în prima decadă a lui octombrie. Ultimul eveniment s-a derulat pe 10 octombrie, la Cahul, în sud, unde s-au proiectat două filme. Publicul tânăr a savurat Atlasul universului (2026), un road movie de Paul Negoescu, care povestește peripețiile de o zi și o noapte ale unui băiețel pe drumurile șerpuite ale Transilvaniei.

Filmul Cercul, coproducție România – R. Moldova, primul lungmetraj al lui Valeriu Andriuță care semnează scenariul și regia, relatează un caz tragic: un omor la vânătoare.

Într-o localitate din nordul Basarabiei un bărbat este ucis de glonțul tras la întâmplare sau cu intenție de unul din ortacii săi, dintr-un grup de șase țintași, plecați să vâneze iepuri și mistreți.

Suntem la cumpăna anilor 1999-2000. Un televizor branșat pe un post TV rusesc transmite schimbarea puterii la Moscova. Boris Elțîn, cu trupul umflat de boli și beții, predă cârma colonelului KGB Vladimir Putin – un ins șters, cu ochi de pește mort. O epocă sumbră, a unor nesfârșite crime politice, războaie și crize economice, începută încă sub „democratul“ Elțîn, avea să cuprindă Rusia și periferiile fostului imperiu, sub imboldul noului șef de la Kremlin. Un coșmar din care nu am ieșit nici până azi.

Autoritățile locale, procurorul, șeful poliției, medicul legist, ar dori să „împacheteze“ cât mai rapid cazul, pentru a se bucura de vacanța de Crăciun: decesul nu putea fi decât o armă descărcată inopinat, după cum relatează vânătorii, un accident, o banalitate. Spre ghinionul lor, un tânăr locotenent, venit de la Chișinău – prea conștiincios – insistă să facă o anchetă amănunțită, și astfel ridică prelata de pe vechi conflicte și rivalități ce mocneau în grupul vânătorilor. Încercarea lui de a afla mai multe se izbește de un zid de complicitate otrăvită. Minciuna, echivocul stăpânesc întreaga comunitate.

În cerc înaintează vânătorii pe izlaz, cu puștile în cumpănire, și tot în „cerc“ roiesc teoriile și suspiciunile anchetatorului. Filmul trece dincolo de contingent și de intriga polițistă, capătă accente de parabolă, amintind de „Baltagul“ sadovenian, dar și de atmosfera romanelor lui Ismail Kadare, înțesate de străvechi vendete albaneze.

Filmul Cercul – revelația anului în cinematografia basarabeană – a avut două proiecții și la Muzeul Țăranului Român din București. Pe 20 noiembrie e programată premiera națională în România.

Uncovered – simbioza dintre artă și jurnalism

Vorbim despre un prim spectacol dedicat jurnalismului de investigație din Republica Moldova, montat pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu“ din Chișinău (TNME). Regie și text: Luminița Țâcu. În distribuție: Diana Decuseară, Alexandru Pleșca, Cătălina Varaniță, Renata Țurcan și Nicu Ciumașu. Scenografie: Irina Gurin.

Luminița Țâcu este cunoscută pentru mai multe spectacole de teatru documentar realizate de-a lungul anilor. Uncovered este a treia montare a sa în 2026, după Noaptea scrisă cu roșu (la Teatrul Fără Nume), care reconstituie povestea a două tinere basarabence care au împânzit Chișinăul cu lozinci antisovietice, însuflețite de turneul formației „Mondial“ din România, în 1970. Cealaltă lucrare, mono-spectacolul Oameni care dispar, jucat pe scena TNME, este dedicat memoriei Annei Politkovskaia, neînfricata jurnalistă rusă, asasinată pe 7 octombrie 2006, de ziua nașterii lui Putin, în liftul blocului în care locuia. Ambele spectacole se află în repertoriul actualei stagiuni.

Uncovered este fructul colaborării dintre Lumința Țâcu și redacția CU SENS – un grup de jurnaliști de investigație din Republica Moldova, unul din puținele, de tipul colegilor lor de la „Recorder“ România.

Spectacolul Luminiței Țâcu punctează evenimentele dramatice care au zguduit Republica Moldova de la independență încoace: mișcarea pentru limba română, războiul din Transnistria, traficul de ființe umane, fărădelegile regimurilor Voronin și Plahotniuc, agresiunea Rusiei din Ucraina, până la ultimele alegeri, prezidențiale și parlamentare, din 2024 și 2025, când datorită unor jurnaliste curajoase infiltrate sub acoperire în rețeaua criminală Șor a fost demascată imensa „pânză de păianjen“ țesută de Rusia pentru coruperea alegătorilor moldoveni și deturnarea Basarabiei de pe drumul european.

Spectacolul s-a jucat în premieră pe 6 și 7 octombrie, cu săli arhipline, și va avea alte două reprezentații pe 1 și 20 noiembrie. La sfârșit, după căderea cortinei, Luminița Țâcu și echipa de creație au dialogat cu publicul. Actorul Iulian Postelnicu de la Iași – interpretul rolului principal din serialul PLAHA al lui Igor Kobileanski, despre oligarhul Vlad Plahotniuc – și-a împărtășit impresiile de după spectacol și din propria experiență pe platoul de filmare.

Democrația din Republica Moldova datorează enorm curajului jurnaliștilor de investigație, care și-au riscat sănătatea și viața pentru a scoate la lumină afaceri tenebroase. La fel și în România, chiar dacă rezultatele activității acestor profesioniști ai adevărului încă n-au produs „seisme“ care să catalizeze schimbări ireversibile în justiție și în viața politică.

Elefanții – un roman psihologic cu accente noir

Silvia Goteanschi este o poetă talentată, cu cinci volume de versuri publicate până acum: Minunea va veni mai târziu, Ed. Feed Back, Iași, 2011; Dramaturgia lucioaselor funii, Ed. Vinea, București, 2014; Dulcele meu asasin, Ed. Vinea, București, 2016; Memoria hienei, Ed. Știința, Chișinău, 2018; și Celule stem, Ed. Prut Internațional, 2022.

Romanul Elefanții (Ed. ARC, 2026), debutul în proză al Silviei Goteanschi, propune o incursiune în subteranele psihologiei umane. Silvia Goteanschii creează un personaj inedit, o tânără femeie emancipată, crudă, cinică, un „self made uman“, formată împotriva tuturor prejudecăților și cutumelor care dictează condiția unei femei într-o societate patriarhală:

„În satul nostru, în care tot ce era viu se judeca pe masa decenței, tot ce era tandru se mușamaliza cu rugăciuni, iar tot ce era profund se bagateliza prin proverbe de-ale bătrânilor, despre cum femeia trebuie să știe unde îi e locul“, o rușine ca a mea avea nevoie de corecție serioasă: prin tăcere, prin izolare, prin umilință și, uneori, prin bătaie. Pentru că acolo, femeile nu erau iubite, ci suportate. Sau, în cel mai bun caz, păstrate, căci mobila veche nu se aruncă atâta timp cât e trainică. Erau închise în bucătării, în biserici, în haine lungi și în opinii scurte. Iar cele care ieșeau din rând nu erau doar rătăcite, erau posedate.“

Descrie, în metafore sugestive, atmosfera Facultății de Psihologie din Iași, unde-și face studiile protagonista:

„Sala C101. Un amfiteatru cenușiu, pe jumătate luminat, pe jumătate condamnat. Băncile de lemn vechi scârțâiau leneș, iar scaunele plângeau discret la fiecare schimbare de poziție. Studenții, impecabili în aparență, purtau o siguranță exersată. Zâmbeau, dar niciun chip nu arăta cu adevărat împăcat. Erau acolo cu trupul, pe când mintea lor căuta ieșirea. Prezențe atent calibrate, dar lipsite de căldură – niște oglinzi bine șlefuite, care nu reflectau nimic. Nicio privire nu rămânea mai mult de o secundă. Nicio voce nu vibra.“

Daria Arnăutu, personajul principal, este replica feminină a Străinului lui Camus, dar o „străină“ a cărei sensibilitate recuperată îi dezvăluie, la capătul unor acte de rebeliune, o fisură sentimentală și un final de traseu imposibil de prevăzut.

Un roman îndrăzneț, foarte bine scris, în care se vor simți răzbunate multe femei din Basarabia și din România.

Lansarea Elefanților Silviei Goteanschi a avut loc pe 16 octombrie la Librăria Cărturești Muzeu din Chișinău. Autoarea a fost invitată în acest an la Festivalul FILIT de la Iași.