Argument: Revista de cultură între personalitate publicistică distinctă și foaie versatilă
Deși cultura scrisă pare într-o criză deja cronică, chiar fără ieșire, în fața confruntării ei cu era digitală, paradoxul, cel puțin la noi, este că numărul publicațiilor – zise literare, zise de cultură – scapă oricărei aprecieri. Nici măcar în localitatea în care trăiești nu ești sigur de mulțimea lor. Fenomenul nu cred că are o altă explicație decît frustrarea inițiatorului ei, al revistei, de a rămîne fără o portavoce care să-i substituie vocația și exigența literară – absente – în încercarea demersului său. După opinia mea însă, se poate aprecia că există două mari opțiuni publicistice, e drept disproporționate ca număr. Întîi cea a revistelor – puține la număr – cu personalitate distinctă și consecvență editorială. Adică cu spirit critic, atît în ce privește publicarea unor texte inedite, indiferent de gen, cît și în receptarea exigentă a literaturii noi, de ultimă oră, sau reevaluarea critică a celei clasicizate. A doua direcție este sub forma unei publicații excentrice, un compus de scrieri în genuri incerte. În ele, valoarea estetică este laxă, de nu total absentă. În fond, e un amalgam de texte aproximative gramatical, care ar vrea să propună sau să omologheze autori obscuri sau eșuați încă din debut. Receptarea critică în ele are un singur temei: cel al slăvirii neargumentate, prin simpla publicare, a unui nume mereu necunoscut. În această a doua direcție publicistică, cele mai agresive sînt cele cvasiintelectuale, prețioase, cele digitale, cu informații nedigerate, mimate după titluri și mișcări de aiurea. De regulă, viața acestora se termină repede, dacă nu înainte de a fi citite. În fine, noi rămînem convinși că o publicație literară valoroasă este o adevărată instituție de cultură: deopotrivă în promovarea unor valori de gen, cît și în igienizarea spațiului real al literaturii. Și, nu mai puțin important: în promovarea, dacă nu în ținerea în viață a unei limbi române curate, altfel stîlcite nu o dată în discursul public, în publicațiile jurnalistice cotidiene sau ocazionale, ori, și mai grav, în vorbirea ei curentă. (Vasile Dan)
Colocviul Național al Revistelor de Cultură
La Săvârșin, în Casa Ceaiului de pe Domeniul Regal, sub patronajul M.S. Principesa Margareta, Custodele Coroanei, s-a desfășurat cea de-a IX-a ediție a Colocviului Național al Revistelor de Cultură, cu tema Revista de cultură între personalitate publicistică distinctă și foaie versatilă. La discuțiile interesante au participat: Gabriel Chifu, Cristian Pătrășconiu și Vasile Spiridon (România literară), Nicolae Prelipceanu și Daniel Cristea-Enache (Viața Românească), Mircea Mihăieș, Adriana Babeți și Marcel Tolcea (Orizont), Aurel Maria Baros și Flaviu George Predescu (Luceafărul de dimineață), Gabriela Gheorghișor și Gabriel Nedelea (Ramuri), Ovidiu Pecican (Steaua), Ștefan Melancu (Apostrof), Vasile Dan, Horia Al. Căbuți și Doina Adriana Nicolăiță (Arca), Cristian Muntean (Libris), Olimpiu Nușfelean (Mișcarea Literară), Gheorghe Glodeanu (Nord Literar). Daniel Cristea-Enache a reprezentat și revista on-line Literatura de azi, iar Flaviu George Predescu a vorbit și despre publicația departamentală a Bibliotecii Centrale Universitare din București. Amfitrionul colocviului a fost Vasile Dan, iar dezbaterea a fost moderată de Cristian Pătrășconiu. Cu acest prilej, ca în fiecare an, s-a acordat și premiul Revista Anului, care a revenit revistei Viața Românească (redactor-șef – Nicolae Prelipceanu). Această importantă manifestare literară s-a bucurat de susținerea financiară din partea Consiliului Județean Arad și a fost organizată prin efortul deosebit al primarului comunei Săvârșin, Ioan Vodicean. (Cronicar)
Din revistele literare În Orizont nr. 4 am găsit pusă în pagină o idee care ni se pare inspirată: sub sintagma Cultura la feminin, pagina întâi a revistei este ilustrată cu chipurile a nouă doamne, toate scriitoare cu ale căror texte ne întâlnim număr de număr în lunarul timișorean. Tot în Orizont nr. 4, textul lui Marcel Tolcea de la rubrica sa, intitulat La 70, o vară indiană, îi este dedicat lui Ioan T. Morar, la împlinirea vârstei de 70 de ani: „În fine, aș mai scrie că în persoana lui Biju sălășluiesc patru-cinci superlative: un inegalabil calamburgiu, un fin cunoscător de parfumuri, un tot mai priceput degustător de vinuri, un jurnalist de reportaj cu simțurile date la maximum și, nu în ultimul rând, un morar de umor la Divertis.“ De asemenea, am adăuga noi, se cuvine să nu uităm însușirea sa principală, cea literară, care-l face un poet și un prozator de valoare.
Suntem curioși uneori să știm ce pasiuni mai au scriitorii în afară de vocația lor afirmată, literatura. Cine citește revista Ateneu (nr. 4), află, plăcut surprins, că nu doar critica și istoria literară se află în centrul atenției colegului nostru de redacție Vasile Spiridon, ci și muzica simfonică. Și nu muzica simfonică la modul general, ci aceea interpretată cu grație de pianista germano-japoneză Alice Sara Ott: „La Ultrecht, cu două ore înainte de debutul Concertului pentru pian semnat de Bryce Dessner, în interpretarea pianistei Alice Sara Ott, am avut rarul privilegiu de a asista, ca martor discret și neobservat (trec sub tăcere micul truc utilizat), la o repetiție a orchestrei olandeze Philzuid. Timp de aproape o jumătate de oră, am urmărit din umbră procesul prin care partitura începea să respire înainte de întâlnirea ei cu publicul. Acea experiență m-a introdus în intimitatea unui veritabil atelier sonor, unde sunetul era reluat, ajustat și modelat cu minuțiozitate. Cele câteva pasaje ce necesitau finisare au fost verificate în această fază de «încălzire», până când echilibrul sonor a devenit deplin convingător pentru dirijorul Duncan Ward și interpretă. În această etapă preliminară, muzica se afla în plină devenire, iar fiecare reluare părea să adauge o nouă nuanță arhitecturii sonore.“
În revista Viața Românească (nr. 4), Gheorghe Glodeanu scrie despre Marin Sorescu, de la a cărui naștere s-au împlinit 90 de ani: „Spre deosebire de autorul Poemelor luminii la care se mai păstrează solemnitatea discursului liric, Marin Sorescu desolemnizează integral poezia, versul alb oferind un câmp nelimitat pentru manifestarea spontaneității, improvizației, invenției lingvistice, realizării celor mai insolite asocieri. “
Ca întotdeauna, se dovedește, iată, că revistele literare sunt de citit – cu folos intelectual și cu plăcere. (Cronicar)
Premiul „Romulus Rusan“ 2025
Smaranda Vultur este câștigătoarea premiului „Romulus Rusan“, acordat de Fundația „Ana Blandiana și Romulus Rusan“ și Fundația „Spandugino“, pentru cartea de literatură a memoriei pe anul 2025 – volumul Francezi în Banat, bănățeni în Franța. Potrivit motivației juriului, cartea Francezi în Banat, bănățeni în Franța, alături de toate celelalte cărți ale Smarandei Vultur, reprezintă „o contribuție majoră la recuperarea memoriei culturale și istorice a comunităților din Banat, într-o formulă intelectuală și documentară de mare rafinament, care a consacrat categoria umană a deportaților în istoriografia contemporană.“
La cea mai recentă ediție a Premiului „Romulus Rusan“ (a cincea ediție!), s-a acordat și o distincție specială: Premiul „Justiția memoriei“, Ninei Moica pentru volumul Ce a rămas din tot ce a fost. Povestea nespusă a Ninei Moica, editat de Alin Mureșan și Clara Mareș (ed.), Editura Polirom, 2025.
Juriul ediției de anul acesta, a cincea, a Premiului „Romulus Rusan“ are următoarea componență: Mihai Zamfir (președinte), Ion Pop, Nicolae Prelipceanu, George Ardeleanu, Ana Blandiana, Paul Marinescu și Cristian Pătrășconiu. Finaliștii ediției 2025 a Premiului „Romulus Rusan“ au fost: Gabriela Adameșteanu, Meserii nerecomandate femeilor, Polirom, 2025; Marta Caraion, Transnistria. Istoria unei familii între Est și Vest, 1941-1981, Polirom, 2025; Clara Mareș, Alin Mureșan (editori). Ce a rămas din tot ce a fost. Povestea nespusă a Ninei Moica, Polirom, 2025; Adelin Petrișor, În direct din linia întâi, Polirom, 2025; Carmen Vasilescu, Și dacă-i adevărat că nu există nu se poate? Între trup și suflet, Humanitas, 2025; Smaranda Vultur, Francezi în Banat, bănăţeni în Franţa, Polirom, 2025.
Premiul „Romulus Rusan“ pentru cartea de literatură a memoriei a fost instituit în 2022 de Fundația „Ana Blandiana & Romulus Rusan“ și Fundația „Spandugino“. Această distincție „celebrează personalitatea extraordinară a lui Romulus Rusan, scriitor, intelectual public de marcă al ultimelor decenii, ctitor de instituții fundamentale pentru destinul autentic democratic al României, luptător de cursă lungă pentru memoria profundă, în adevăr, a istoriei recente“. Câștigătorii precendetelor patru ediții ale Premiului „Romulus Rusan“ sunt, în ordine cronologică: Dorian Galbinski, Viața trece ca un glonț. Memoriile unui reporter BBC (Humanitas, 2021); Ion Vianu, Investigații mateine. Amintiri (Polirom, 2022); Dennis Deletant, În căutarea României. O aventură personală din ‘65 până azi (Humanitas, 2023); Sabina Fati, Cine râvnește la gurile Dunării. O călătorie pe timp de război în Delta extinsă (Humanitas, 2024). (Reporter)
Premiul Național de Poezie „Lucian Blaga“ pentru Opera Omnia Laureatul ediției 2026 – Dinu Flămând
În ziua de 9 mai a.c., la Casa Memorială „Lucian Blaga“ din Lancrăm, a avut loc festivitatea de decernare a Premiului Național de Poezie „Lucian Blaga“ pentru Opera Omnia . Juriul, în componența Mihai Zamfir (președinte), Paul Cernat, Horia Gârbea, George Neagoe, Irina Petraș, Constantina Raveca-Buleu și Adrian Tudurachi, a avut de ales între poeții nominalizați la actuala ediție: Vasile Dan, Dinu Flămând, Șerban Foarță, Ioan T. Morar, Marta Petreu, Liviu Ioan Stoiciu. Varujan Vosganian, care era și el nominalizat, s-a retras. Ca în fiecare an, în deschiderea festivității au luat cuvântul Ion Dumitrel, președintele Consiliului Județean Alba, și Dorin Gheorghe Nistor, primarul orașului Sebeș. În programul manifestării s-au aflat un recital de versuri din opera lui Lucian Blaga, susținut de Elena Anghel, prezentarea poeților nominalizați, a juriului și a invitaților speciali de către Cornel Nistea, președintele Filialei Alba-Hunedoara. Au urmat lecturi ale poeților nominalizați și două conferințe prezentate de Al. Cistelecan și Dorin Ștefănescu. Momentul de vârf al reuniunii a fost decernarea premiului „Lucian Blaga“. Câștigătorul ediției 2026 este poetul Dinu Flămând, care a evocat într-o densă și admirabilă conferință personalitatea lui Lucian Blaga. Dinu Flămând se adaugă laureaților de până acum ai acestei valoroase distincții literare românești: Adrian Popescu (2017), Emil Brumaru (2018), Ana Blandiana (2019), Ion Mureșan (2021), Gabriel Chifu (2022), Nicolae Prelipceanu (2023), Ioan Es. Pop (2024) și Aurel Pantea (2025). Organizatorii evenimentului sunt Consiliul Județean Alba, Biblioteca Județeană „Lucian Blaga“ Alba, Primăria Municipiului Sebeș, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor. (Cronicar)
Un poem de Dinu Flămând:
IA
…va scrie acea mașină mai bine decât
poetul?
Zero problemă
întrucât nu va exista competiție de
orgolii
ci doar un fel de perfidă dictatură
anesteziantă și consimțită insidios
iar cu perfecționarea acelei inteligențe
dispariția textelor mediocre va deveni
– hai să zicem – binefacere publică!
Omul și-ar așterne până la urmă
culcuș în paradisul unor standardizate
enunțuri sterpe bine plivite de stângăcii
prin viitoarele lui zile morocănoase
mult asemănătoare imperfectelor noastre
zile de azi (dacă tremurul sufletul
îi va mai cere și poezie…)
Doar că noua imaginație va persecuta
fals mieroasă tocmai imaginația
imaginativă umană – fantezia creatoare
tentată de limitele obscurității
și totdeauna cu o jumătate de pas în
gol
riscându-se prin zonele aride
ale inexplicabilul unde gândirea
divergentă a omului se depliază ermetic;
sau bâjbâind la frontiera tragicului și a
oribilului
unde binele și frumosul stau spate-n
spate
ca să se apere
așteptând să țâșnească (e drept!)
rareori de acolo chiar lumina
intermitentă
a revelației ce ne proiectează dincolo
de viața noastră!
O scopită imaginație artificială își va
interzice
sieși aventura oricărei curiozități vii
prin bălăriile unde timida noastră
imaginație
chiar se inventează pe sine din toate
spaimele
și se expune radiației iraționale
cu catastrofe interioare dar în
secret
își serbează tocmai nesăbuința…
Imaginația perfect calibrată va fi
călăul
perfect al imaginației noastre
rebele
și teribilul dictat al performanțelor
cu adevăruri ieftine și repetitive.
Trăiți voi acolo!