Sufletul – cusătura invizibilă dintre cer și pământ. Moartea începe când vizibilul roade invizibilul.
*
Ridul – medalie invizibilă pe fruntea eroilor uitați.
*
Omul este lupa prin care nimicul capătă importanță.
*
Muzica sferelor nu există fără scrâșnetul articulațiilor noastre.
*
Frunzele cad – batiste de unică folosință pentru plânsul din adâncul pământului.
*
Ce a fost cândva dragoste, rămâne o pată de igrasie pe peretele minții.
*
Suntem chibrituri care se roagă pentru foc, uitând că singura recompensă este propria noastră cenușă.
*
Cuvintele sunt resturile unui naufragiu. Încercăm să construim o plută din ele, sperând că sensul ne va întoarce acasă.
*
O carte bună este ghilotina respirației: taie aerul dintre tine și tine.
*
Evoluăm. Am transformat nimicul în proprietate privată și facem bani din chirie.
*
Ticul meu e prezentul verbului a tăcea la persoana I.
*
Suntem doar un pumn de pământ cu care viața și moartea se lovesc reciproc.
*
Inspirație. Sunt ancora unei corăbii ce își taie singură lanțul.
*
Mă operez. Lumina îmi face incizia, umbra îmi implantează sensul.