Are Blaga o poezie (Cimitirul roman) în care la un moment dat se referă la sentimentul religios al strămoșilor noștri, iar de aici trece la o concluzie surprinzătoare. Ce e metafizica romană? Un drum… Venindu-mi asta în minte nu am putut să nu mă gândesc la situația geopolitică din prezent. Romanii, așa cum se știe, erau foarte pragmatici și comparați, bunăoară, cu hindușii, reprezentau exact polul opus. Spre deosebire de orientali, care se complică în tot felul de nuanțe spiritualiste, ei vedeau lucrurile precis și eficient. Metafizica lor a fost un drum, deoarece Imperiul lor se întindea din Normandia până în Palestina. Pentru ei lumea de dincolo semăna sau trebuia să semene cu lumea de aici, nu se putea altfel. Ceea ce numim pax romana era tocmai o asemenea stăpânire fără rest, adică ceea ce avem pe pământ vom avea și după moarte. Sau nu putem avea aici mai puțin decât ce vom avea dincolo. Nu e exclus să greșesc, dar fondul acesta este. Și de ce am spus că asemenea gânduri pot fi legate de situația din prezent? Deoarece de acum avem o situație similară. Și acum este vorba de un drum care se întinde de la un capăt la altul al lumii, din Islanda până în Noua Zeelandă, drum care are un singur nume: occidentalizarea. Ce este aceasta? Păi este un fel de asfaltare… Dacă magazine Mc Donald’s se găsesc în toată lumea indiferent de distanță, dacă bem Coca Cola și Pepsi indiferent unde ne-am afla pe glob, atunci nu mai încape îndoială că funcționează ireproșabil o politică de nivelare și de pacificare de ale cărei roade ar trebui să ne bucurăm.
Din 1990 încoace am crezut că politica aceasta nu mai poate fi întoarsă din drum… Deci iată tot de drum e vorba… Romanii au cucerit lumea fiindcă au construit primele, dacă se poate spune așa, autostrăzi… În acest fel s-au deplasat cu mare ușurință dinspre Vest spre Est. Nu același lucru l-au realizat spre Nord, unde era lumea germanică, pe care niciodată nu au putut s-o supună. Care e situația acum? Din păcate, nu e atât de simplă. Asfaltarea se poticnește, apar hârtoape, drumarii, deși li s-a promis că nu vor avea necazuri, se împiedică la tot pasul. Și care e cea mai grea piedică? Rusia. Am crezut în 1990 că și marea putere de odinioară va intra în același proces al occidentalizării. Iată că ne-am înșelat. Rusia, chiar dacă nu refuză tranzacții cu Occidentul, este cu totul altceva. Subconștientul ei este mai tare decât orice beneficiu de ordin material. Rușii, de la cel mai umil om până la sclifositul cosmopolit, duc în inima lor dorul acelei lumi când era A Treia Romă și, oricâte abuzuri s-ar fi comis, continuau să creadă în Dumnezeu. Acum fac la fel. Cu o mână lansează drone și rachete și cu cealaltă se închină. Unui om normal, rațional, civilizat, așa ceva îi repugnă. Un occidental sau un răsăritean occidentalizat nu poate concepe că așa ceva ar fi posibil. Ba e… Ne întristăm când vedem în ce direcție mergem. Procesul occidentalizării despre care credeam că e invincibil șchioapătă. Europenii strâng rândurile, dar constată că de cealaltă parte se adună forțe ale căror efective sunt enorme. Ne aducem aminte de anii ’50 ai secolului trecut, când Mao și Stalin încă nu se certaseră și iată că, după atâta vreme, vedem o altă alianță ruso-chineză care-ți îngheață sângele în vine. Aici nu e vorba de două blocuri militare opuse, ci de două concepții de viață total diferite, de două mentalități antagonice, de ce înseamnă rațiune și ce e irațional obscur și imprevizibil.
Deunăzi, am auzit un mucalit care, neavând ce face, lansa o propunere absurdă: De ce n-ar intra și rușii în NATO? N-ar fi cel mai bine? Ideea merită toată atenția, chiar dacă aduce a glumă și chiar și e. Luând încă lucrurile în serios, un asemenea proiect nu se poate realiza. De ce? Dintr-un motiv care ține tot de subconștient și de irațional. Rușii, de fapt toți orientalii, nu vor să intre în această metafizică a… drumului… Ei au o altă viziune asupra lumii, asupra culturii și civilizației. Ei nu pot fi occidentalizați. Deși cunosc foarte bine cultura occidentală și afirmă că și-au însușit-o, de fapt, în adâncul firii lor obscure, o resping. Toată filosofia lor se bazează pe o asemenea răzvrătire împotriva a ceea ce înseamnă… simplificare. Sau laicizare. Cu alte cuvinte, ei par să spună: De ce să fie simplu când poate fi complicat? Forțând puțin explicația, toate chestiunile birocratice care aici îți mănâncă zilele, iar în Occident sau în SUA nici nu există, sunt tocmai expresia acestui mod de-a gândi, a unei mentalități perverse care nu vrea altceva decât să-l tortureze pe individ. De aceea, a le vorbi rușilor sau chinezilor despre drepturile omului presupune un mare risc. Care este acela de-a fi luat în râs, tratat cu dispreț, batjocorit. Din păcate, în secolul XIX când a început și la noi procesul de modernizare, erau destui așa-ziși tradiționaliști care nesocoteau dorința unor tineri de-a arunca pe foc giubeaua și ișlicul și de-a îmbrăca straie europenești, că doar haina îl face pe om… Asemenea opozanți penibili sunt și acum. Și de aceea nu avem noi drumuri bune fiindcă domniile lor, de fapt, resping Drumul romanilor de odinioară… Uite așa, cu noroiul până la glezne, ne întoarcem în barbarie…