Volumul apărut la Editura Corint oferă cititorilor o splendidă incursiune în societatea românească din primele decenii ale secolului trecut, în universul familial al cuplului Radu C. Mihail – Ana Vasilescu, bunicii paterni ai Anei Iorga (lucrarea este dedicată memoriei lui Mugurel Gabriel Mihail, fiul celor doi și, totodată, tatăl Anei Iorga). Conturat mai degrabă ca o lucrare de micro-istorie, volumul se întemeiază, după cum sugerează și titlul, pe documente și fotografii din arhiva Ana și Filip Lucian Iorga, coroborate, grație unei ample documentări a autorilor, cu numeroase alte surse de arhivă (provenind din Arhiva CNSAS, Arhivele Naționale ale României, Arhiva Institutului Național al Patrimoniului, Arhivele Militare Naționale) și surse edite (de la periodice de epocă până la jurnale și memorii publicate). Eroii lucrării sunt prezentați publicului începând cu primele etape ale vieții (ascendență familială, educație, carieră militară, în cazul bunicului, și didactică, în privința bunicii), continuând cu apropierea și căsătoria celor doi (septembrie 1936), mai apoi viața de familie, bucuriile și vicisitudinile specifice vieții în perioade istorice diferite (de la anii de război, la perioada lipsurilor și dezrădăcinării, specifice prigoanei din timpul regimului comunist). Evoluția celor doi eroi este urmărită îndeaproape, cu delicatețea și căldura unei nepoate devotate, preocupată să pășească cu fereală în intimitatea lor (a bunicilor paterni).
Dacă pentru reconstituirea evoluției carierei militare a bunicului Radu C. Mihail, ofițer strălucit, participant la campania din Răsărit în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale (și decorat cu Ordinul militar Mihai Viteazul, la 17 octombrie 1941), autorii și-au sprijinit cercetarea pe acte de studii, memorii, obiecte personale, acte și documente militare ale acestuia, sau care făceau referire la persoana sa, în cazul bunicii, Ana Vasilescu, dincolo de documentele referitoare la organizarea și funcționarea Școlii Normale de conducătoare de grădini de copii (educatoare – n.n.) din Brașov, a cărei elevă și merituoasă absolventă i-a fost aceasta, în vara anului 1928, sau de rezultatele din anii de studiu și diplomele de absolvire, este de menționat un caiet inedit, singurul păstrat (în bune condițiuni), anume caietul Anei Vasilescu de la Cursul de gospodărie al profesoarei Maria Urzică, publicat de altfel integral, în anexa lucrării, unele pagini fiind inserate chiar în facsimile color. Debutând cu unele succinte referiri legate de credință, ordine, hărnicie și cinste, drept valori fundamentale ale familiei, caietul în sine reunește numeroase rețete culinare din deceniile interbelice, de la supe și ciorbe, continuând cu antreuri și feluri principale, culminând cu deserturi, toate acestea redate cu un farmec aparte, cu un anume parfum de epocă.
Un segment din volum abordează perioada de după instaurarea regimului comunist în România, intitulat sugestiv Timpul supraviețuirii, dat fiind faptul că se referă la anii în care cuplul a avut de înfruntat greutăți și șicane, mai ales în primii ani de după abdicarea Regelui Mihai. Trecutul lui Radu C. Mihail, acela de ofițer decorat al Armatei Regale, și mai ales de participant la confruntările de pe frontul de Răsărit împotriva bolșevicilor, dublat de atitudinea sa vădit anticomunistă, au stârnit atenția autorităților represive ale noului regim. Fostul ofițer a fost reținut, potrivit familiei, pentru o scurtă perioadă, pentru ca după eliberare, să fie privat de pensie și, timp de aproape doi ani, de dreptul de a munci pentru a-și întreține familia. Documentele din Arhiva CNSAS (dosarul de urmărire), identificate de autorii volumului, dezvăluie amploarea acțiunilor de supraveghere și de culegere de informații referitoare la fostul ofițer regal, inițiate de Securitate, de unde și tumultul de mărturii și caracterizări provenite din partea unor informatori sau a unor agenți, cele mai multe ilustrându-l pe Radu C. Mihail ca pe un „agitator reacționar notoriu“, ostil regimului democrat-popular și „propagandist în favoarea capitaliștilor anglo-americani“.
Ultimele pagini ale lucrării îl poartă pe cititor către perioada copilăriei Anei Iorga în casa bunicii – casa cu lăzi și porțelanuri, așa cum o numește ea, în care amintirile sunt dominate de imaginea bunicii, de dragostea cu care aceasta o învăluia.
Apărută în condiții grafice excepționale, lucrarea în sine, impregnată de emoție și sensibilitate, dar, totodată, elaborată cu rigoare documentară, se constituie într-o veritabilă călătorie în timp, urmărind destinul unui cuplu și implicit tabloul unei epoci istorice care capătă acuratețe inclusiv prin istoriile personale.