Scriitorul guatemalez Miguel Àngel Asturias, 1899-1974, e deja de mult cunoscut în România, pe care a și vizitat-o în 1962 și în 63, scriind despre călătoria făcută și traducând proză contemporană de pe aceste meleaguri. Cel care avea să devină laureat Nobel în 1967 a fost, la rândul lui, tradus atunci în română, în 1964, de către Paul Alexandru Georgescu, cu El Señor Presidente/ Domnul Președinte, în mare tiraj, la BPT.
Romanul lui Asturias, început în 1920 și terminat în 1933, a fost publicat, datorită cenzurilor dictatoriale, abia în 1946, în Mexic, când, pe vremea președintelui Juan José Areválo, ales democratic, scriitorul a reprezentat acolo Guatemala, ca diplomat cultural. Personajul care dă titlul cărții, Președintele, apare ca un fel de tiran mitic, fără a fi numit (deși Asturias a preluat elemente din dictaturile unor Estrada Cabrera, 1857-1924 și Jorge Ubico Castañeda, 1878-1946). Subiectul izbucnește prin moartea unui colonel, numit „omul cu catârul“, căutarea ucigașului fiind manipulată de președinte și acolitul său Chip de Înger pentru a scăpa de un adversar. De la început ni se înfățișează o lume pestriță de cerșetori, delatori, hoți și corupți în stare să sacrifice sute de oameni pentru câteva parale (în spitale, cazarme, închisori), o lume unde palatul prezidențial emană teroare. Asturias a detensionat însă atrocitățile prin satiră, absurd și scene ironice, sau născocind noi expresii, cântece, ritmuri, metafore, într-o curgere deopotrivă inventivă, multiformă, poetică și vizuală.
Pare uimitor că asemenea roman, care stă la originea unui adevărat gen literar despre dictatori în literatura sudame ricană, novela del dictador (gen în care s-au exersat ulterior toate numele celebre, de la García Márquez, la Mario Vargas Llosa) a apărut și la noi atât de demult: dar să nu uităm că în anii șaizeci exista o anumită (să-i spunem) deschidere în România, chiar dacă până și traducerile mai erau pe alocuri cenzurate. În plus, Paul Alexandru Georgescu a scris o prefață în care accentul cădea, cum era pe atunci obligatoriu, pe solidaritatea cu cei sărmani și năpăstuiți, pe revolta împotriva colonialismului sau imperialismului, pe curajul de a prezenta neomenia și suferințele poporului, pe exterminarea băștinașilor etc. Romanul, prezentat astfel prin răspunderea lui socială și legătura cu folclorul maya, dar și prin artificiile sale artistice (chiar și prin „curiozitatea trecătoare“ față de „îndrăznelile suprarea lismului“) a trecut astfel – ca o plantă exotică – într-o traducere urmând originalul, chiar dacă uneori cam explicativă (căci nu se obișnuiau note și cititorul trebuia să străbată cumva pasajele criptice).
Noua traducere, apărută în acest an la Curtea Veche, semnată de Ioana-Gabriela Dumitrescu, are meritul de a accentua frumusețea limbajului lui Asturias, frumusețe pe care Mario Vargas Llosa nu ostenește să o sublinieze :„Ceea ce încântă în mod special, transformând această carte demonică, plină de episoade atroce, într-o operă de artă autentică este structura sa formală și, mai ales, limbajul. Prin acestea, Domnul Președinte a reprezentat un nou început în literatura spaniolă.“ Într-adevăr, stilul poetic, augmentând realismul magic prin vise, muzicalitate onomatopeică, metafore și repetiții, într-o structură cu schimbări abrupte de stil și puncte de vedere, are un rol de prim plan. În plus, noua apariție are note explicative foarte exacte, iar cititorul român de azi, după experiența ultimelor decenii din secolul trecut, și-a dezvoltat alte perspective de lectură. A devenit familiar faptul că un dictator poate fi prezentat în același timp ca binefăcător și apărător al poporului, deși teroarea pe care o răspândește pătrunde peste tot (de fapt, Totul fusese un nume gândit inițial de Asturias pentru acest roman).
Traducerea Ioanei-Gabriela Dumitrescu are și meritul de a echivala prin expresii actuale unele frazări idiomatice și de a transpune expresiv numele unor personaje pitorești, precum cerșetorii care se adună noaptea sub portalul Catedralei („Țânțar“ pentru Mosco, „Momâie“ pentru Pelele, „Labă-lipsă“ pentru Patahueca, „Văduvă“ pentru el Viudo) sau chiar pentru personaje principale precum Chip de înger (Cara de Àngel). În alte traduceri apărute în diverse limbi europene, aceste nume rămân în original ; astfel, nefiind înțelese de toți, are de pierdut lizibilitatea (oricum, ansamblul fiind greu suportabil din cauza durității).
Ioana-Gabriela Dumitrescu atrage atenția încă din primele rânduri asupra muzicalității jocurilor de cuvinte cu lumbre, alumbre, piedralumbre. Într-o foarte recentă traducere americană de la Penguin Books, David Unger a renunțat la podredumbre, dar a atașat textului englez, pentru completitudine, fragmentul ca atare în spaniolă. Desigur, o traducere de poezie (introducerea la romanul lui Asturias fiind curată poezie) nu e decât foarte rar desăvârșită…poate doar prin momente de inspirație ale unui poet de același calibru.
Pentru edificarea cititorului asupra dificultăților de care se lovesc traducătorii lui Asturias, voi cita aici același fragment de început al cărții –atât în original, cât și în traducerile semnate de Paul Alexandru Georgescu, Ioana-Gabriela Dumitrescu și David Unger. Dintre traducătorii americani (între care ar fi fost citabilă cu performanțe și Frances Partridge) l-am ales pe David Unger, nu fiindcă e cel mai recent, ci deoarece, prin copilăria sa petrecută în Guate mala, e cel mai apropiat în spirit de autor.
Miguel Àngel Asturias:
¡Alumbra, lumbre de alumbre, Luzbel de piedralumbre! Como zumbido de oídos persistía el rumor de las campanas a la oración, maldoblestar de la luz en la sombra, de la sombra en la luz. ¡Alumbra, lumbre de alumbre, Luzbel de piedralumbre, sobre la podredumbre! ¡Alumbra, lumbre de alumbre, sobre la podredumbre, Luzbel de piedralumbre! ¡Alumbra, alumbra, lumbre de alumbre…, alumbre…, alumbra…, alumbra, lumbre de alumbre…, alumbre…, alumbra…, alumbra, lumbre de alumbre…, alumbra, alumbre…!
Los pordioseros se arrastraban por las cocinas del mercado, perdidos en la sombra de la Catedral helada, de paso hacia la Plaza de Armas, a lo largo de calles tan anchas como mares, en la ciudad que se iba quedando atrás íngrima y sola.
Asturias/ Paul Alexandru Georgescu
Luminează, lumină de foc, satană ! Ca un vâjâit în urechi stăruia bătaia clopotelor, chemând la rugăciune – îndoită trecere supărătoare, de la lumină la umbră, de la umbră la lumină. Luminează, lumină de foc ! Satană, stea de piatră, strălucește deasupra putreziciunii, satană ! Luminează, strălucește, lumină de foc…luminează, lumină de foc… luminează…
Cerșetorii se târau prin ospătăriile murdare ale pieței, pierduți în umbra catedralei înghețate. Se scurgeau spre Piața Armelor, de-a lungul străzilor lungi ca marea, lăsând în urmă orașul singur…
Asturias/ Ioana-Gabriela Dumitrescu :
Luminează, lume de lumină sacră, Lucifer de piatră-acră ! Ca un țiuit în urechi stăruia sunetul clopotelor care chemau la rugăciune, dubla neliniște a luminii în umbră, a umbrei în lumină. Luminează, lume de lumină sacră, Lucifer de piatră-acră ! Luminează, luminează, lume de lumină…luminează, lume !…
Milogii se târau pe lângă taverne, pierduți în umbra Catedralei înghețate. Se îndreptau spre Piața Mare, pe străzi largi ca niște fluvii, în timp ce orașul rămânea în urmă, singur-singurel…
Asturias / David Unger
lluminate, light of aluminum, Light of alighted Stone! Like ears humming, the buzzing of the bells beckoning to prayers persisted, doubletroublestar of light in the shadow, of shadow in the light. ¡Alumbra, lumbre de alumbre, Luzbel de piedralumbre, sobre la podredumbre! ¡Alumbra, lumbre de alumbre, sobre la podredumbre, Luzbel de piedralumbre! ¡Alumbra, alumbra, lumbre de alumbre… alumbre… alumbra… alumbra, lumbre de alumbre… alumbre… alumbra… alumbra, lumbre de alumbre…
Nu am citat din David Unger decât primele rânduri, spre a arăta cum a rezolvat intraductibilitatea poetică și neincluderea lui podredumbre: prin alipirea fragmentului spaniol. E și aceasta o soluție, care poate fi avută în vedere (dacă nu apare alta) și în România, pentru o viitoare ediție.
Nu mă îndoiesc că îmbogățirea limbii române printr-o altă traducere va prilejui curând noi studii comparatiste despre Asturias, din care vor avea de învățat toți cei preocupați de nobila, dar atât de dificila artă a traducerii.