Volumul Monicăi Croitoru-Tonciu, Alfred Popper (1874-1946). (Re)descoperirea unui arhitect, recent apărut la Editura Simetria (unde au fost publicate deja lucrări remarcabile privind istoria arhitecturii și patrimoniului cultural românesc), reprezintă prima monografie dedicată arhitectului Alfred Popper. Înainte de toate, ar fi de menționat că între arhitectul Alfred Popper și exploratorul și cartograful Julius Popper, renumit pentru expedițiile sale în America de Sud, nu există nicio legătură, fiind vorba doar de o coincidență de nume.
Având la origine o riguroasă cercetare a fondurilor arhivistice (mai ales Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fondul Colegiul Arhitecților, dar nu numai), precum și a arhivelor și colecțiilor private, relevante pentru tema abordată, lucrarea este cu atât mai importantă cu cât autoarea completează amintitele surse primare printr-o activitate de identificare și documentare in situ a principalelor imobile proiectate și edificate de Alfred Popper, de-a lungul activității sale. Nucleul documentării este reprezentat de fondul Alfred Popper, provenind din Arhiva de proiecte și de fotografii a Uniunii Arhitecților din România, fond ce reunește majoritatea schițelor și proiectelor aparținând arhitectului Alfred Popper, dar și numeroase fotografii de familie sau de călătorie, care ilustrează evoluția și ariile de interes din punct de vedere arhitectural ale lui A. Popper.
De altfel, volumul în sine abordează, de-a lungul capitolelor, etapele de evoluție ale viitorului arhitect Alfred Popper, începând cu perioada sa de formare profesională și continuând cu integrarea și activitatea sa în atelierul arhitectului polonez Ziegfried Kofszynski, mai apoi cooptarea sa în cadrul Biroului Regal de arhitectură al Domeniului Regal Sinaia, în perioada 1904-1909. Dacă în privința activității sale în atelierul lui Kofszynski, proiectul cel mai relevant poate fi considerat cel privind restaurantul bucureștean Caru’ cu bere (la proiectarea căruia a contribuit asiduu, dovadă fiind schițele păstrate), în privința perioadei de activitate în cadrul Biroului Regal de Arhitectură, unde a lucrat pentru arhitecții A. Lecomte du Noüy și Karel Liman, rolul său a fost unul notabil atât la modificările aduse la Castelul Peleș, cât și la amenajarea Castelului Pelișor, prin schițarea și realizarea mobilierului cu elemente de inspirație celtică și bizantină. De altfel, de activitatea în cadrul Biroului Regal de arhitectură al Domeniului Peleș se leagă și momentul întâlnirii sale cu viitoarea soție, tânăra Franciska Amalia Schön, angajată de Casa Regală a României (în preajma anului 1900), unde avea să activeze în calitate de primă camerieră și secretară a Alteței Sale Regale și, mai apoi, a Majestății Sale, Regina Maria. Aproape concomitent cu amenajarea interioară a Castelului Pelișor, poate fi reținută implicarea arhitectului Alfred Popper în decorarea unor spații interioare la Palatul Cotroceni, anume a unor elemente de decorație ale șemineului Salonului de Aur, așa cum dovedesc unele schițe semnate Popper, datate 1919. Nu întâmplător, implicarea arhitectului în proiectele de arhitectură ale Casei Regale a continuat în deceniile interbelice, ultimul contact al acestuia cu Casa Regală fiind legat de proiectarea amenajării interioare și exterioare a Gării Regale Sinaia (construită în anii 1937-1938, după planurile arhitectului Duiliu Marcu).
O secțiune importantă din volum este dedicată imobilelor cu funcțiune privată proiectate de arhitectul Alfred Popper. Acesta a abordat succesiv majoritatea stilurilor specifice finalului de secol al XIX-lea și primei jumătăți a secolului al XX-lea, de la eclectism cu elemente neogotice la stilul neoromânesc, dar și modernism și modernism hibrid. Exemplele sunt numeroase, cele mai multe dintre clădiri păstrându-se până în prezent. Sunt de menționat, între altele, casa Maria Diamandescu, vila Laurențiu&Louise Steinebach (ilustrată și pe coperta volumului), vila doctor Ion și Maria Urlățeanu, vila avocat Sacha Silberman, vila inginer Pascal și Margareta Zlatco, vila Gheorghe Dumitrescu, imobilul Alexandru și Lucreția Alexandrescu, vila avocat Alfred și Hildegarde Androniu, vila Jacob Valter, vila colonel Paul și Zoe Leonida (Bușteni). Totodată, în rândul clădirilor cu funcțiune publică proiectate de Alfred Popper, mai sunt de amintit, între altele, măcar contribuțiile sale legate de reconstrucția parțială a sinagogii Ieșua Tova și fațada geamiei Hunchiar Carol.
Apărută cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, în splendide condiții grafice, solid documentată și elaborată riguros, lucrarea este una de interes nu doar pentru segmentul specializat de cititori (arhitecți, proiectanți, desenatori), ci și pentru un public mai larg, pasionat de arhitectură și de istorie.