Universitarul Valentin Naumescu a publicat un eseu intitulat Războiul pentru supremație SUA – China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România, un gen de analiză politică implicând nivelul global și perspectiva sintetică pe care la noi nu îl practică multă lume (unul dintre cei atenți la dezvoltările de aceeași factură și la un nivel de generalitate asemănător este George Maior, care a scris, printre altele, Incertitudine – gândire strategică și relații internaționale în secolul XXI, 2008, 2014; altul se dovedește a fi Andrei Marga, autorul mai multor cărți de gen printre care se remarcă Die kulturelle Wende. Philosophisce Konsequenzen der Transformation, 2004, Societatea nesigură, 2016 și Ordinea viitoare a lumii, 2017).
Naumescu este deja un autor cu renume bine stabilit prin cărțile lui de analiză a relațiilor internaționale, precum România, marile puteri și ordinea europeană. 1918–2018 (2018), Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul Războiului Rece (2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (2020). Acestora li se alătură acum Războiul pentru supremație SUA-China…, care duce mai departe un efort propriu de înțelegere, interpretare și chiar pronosticare a schimbărilor de pe scena politică internațională. Produs al școlii de europenistică de la Cluj, unde a fost întâi student, iar apoi a devenit profesor, dar absolvent și al medicinei și al Facultății de Istorie și Filosofie, activul eseist și cercetător a petrecut niște ani și în sfera diplomației și ca evaluator al Comisiei Europene în câmpul relațiilor internaționale.
Surpriza este aceea de a constata că analizele savante referitoare la marile tendințe ale dezvoltării globale sunt formulate cu talentul formulărilor simple, directe, ușor descifrabile, cu judecăți echilibrate pe care le argumentează mereu. De astă dată, așa cum o indică încă din titlu, atenția lui se îndreaptă către cât mai buna, mai adecvata estimare a competiției pentru hegemonie asupra lumii în care s-au angajat tot mai mult S.U.A., deținătorul momentan al supremației, și China, aspirantul la translația atotputerniciei politico-militare și economico-culturale pe seama sa. La vremea apariției cărții, conflagrația ruso-ucraineană nu fusese inaugurată; cu atât mai puțin în momentul, deloc îndepărtat, al scrierii textului. Cu toate acestea, cartea conține, printre celelalte lucruri memorabile, și un capitol dedicat unei atente și nuanțate, mereu bine documentate, analize a Federației Ruse putiniene și a ambițiilor acesteia de a reveni între marile puteri, pe un loc care – crede Kremlinul – i s-ar cuveni. Odată elucidat rolul second hand pe care rușii îl ocupă în actuala configurație de putere de pe mapamond, Valentin Naumescu își îndreaptă deplin atenția înspre cei doi concurenți cu adevărat redutabili, americanii și chinezii. El cumpănește cu atenție raporturile, judecân- du-le prin prisma celor mai importanți itemi cu putință: dezvoltare economică, competitivitate tehnologică, puterea militară, capacitatea de a emula alianțe etc. Lipsește doar analiza elementelor de mentalitate oficială, dominantă, și o analiză mai aprofundată a ideologiilor caracteristice. În acest sens, autorul se mulțumește să constate tensiunea dintre modelul democratic și liberal occidental, pe de o parte, și cel totalitar colectivist oriental.
Nu lipsesc elementele de prognostică, textul cărții oferind patru scenarii posibile în evoluția raporturilor americano-sinice, iar ceea ce dă o importantă notă de valoare este că, mereu, ori de câte ori contextul o cere, reflecția se îndreaptă și către șansele ori, dimpotrivă, neșansa României în fața fiecărui scenariu. Astfel, deși se discută chestiuni vizând ceea ce un clasic contemporan al politologiei numea „conflictul civilizațiilor“, popasul obligatoriu acasă, cu sublinierea intereselor, posibilităților și impasurilor românești survine oportun.
După Valentin Naumescu, dincolo de capriciile puternicilor și de moștenirile vizând trenduri de mare alonjă și durată, pot fi identificate și anumite forțe care produc schimbarea. Acestea ar fi cinci la număr: educația, tehnologia, mediul, comunicarea și ideologia. Fără a insista asupra celorlalte chestiuni, merită notat că, în legătură cu ideologia și mutațiile provocate de ea chiar la noi în țară, se spune, pe cât de sintetic, pe atât de clar că: „Acum, se pare că suntem din nou în fața unui moment critic, cu ridicarea surprinzătoare și sfidătoare a unor curente care își doresc să scoată România de pe traiectoria valorilor liberale, europene și prooccidentale/ proamericane, promițând anularea integrării noastre cu celelalte țări dezvoltate ale lumii, pentru a ne întoarce spre un suveranism și tradiționalism ce au însemnat în perioada legionară și ceaușistă doar crimă, sărăcie, izolare, retardare istorică și subdezvoltare pe toate planurile“.
Frecventarea asiduă și inteligentă a modelelor oferite de autori, precum Robert Kagan, Fareed Zakaria și George Friedman, dezvoltarea în universități a unor centre de reflecție politologică și a studiilor din sfera relațiilor internaționale și a geopoliticii produc, iată, efecte benefice și conduc la afirmarea unei generații noi de analiști competenți.