Literatura din Vestul țării noastre este mai puțin cunoscută în restul provinciilor istorice, deși reprezentanții ei sînt destul de activi și au unele instrumente de promovare suficient de vizibile, prin revistele „Orizont“ și „Arca“, dar și prin altele mai puțin însemnate. Cititorul e încercat de curiozitate în legătură cu acest fenomen, care poate avea ca punct de plecare o rezervă orgolioasă a autorilor din zonă sau o neglijare a importanței ecourilor, ceea ce ar fi o eroare, pentru că un autor poate găsi cititori receptivi oriunde. Ce-i drept, cărțile și revistele abia se mai difuzează chiar și în regiunile unde apar. Căutarea lor prin librării, chiar și virtuale, la chioșcurile de presă este o aventură eșuată. Indiferent de motiv, aria Severin – Timișoara –Arad e tot mai aproape de a fi marcată cu inscripția hic sunt leones.
De aceea, mai ales pentru un cititor care nu aparține geografic fîșiei mitteleuropene a țărișoarei, o carte precum Arhipelagul de hârtie, a lui Marian Odangiu, apărută la Editura Brumar, este foarte folositoare. Ea aduce în atenție cărți și autori cu precădere din Timiș, în calitatea sa, recunoscută de multă lume, inclusiv de Cornel Ungureanu pe coperta a patra a volumului, de arhitect al climatului literar timișorean și de excelent cunoscător al tradițiilor literare bănățene. Marian Odangiu este un veghetor al „leilor de hîrtie“ lirici și epici care populează bazinul hidrografic Timiș-Bega, dar și un ocrotitor al acestei specii, deși ea nu e pe cale de dispariție, ci proliferează cu vivacitate. Criticul timișorean merită toate onorurile confraților, care s-ar cuveni să-i cînte în cor: Mama Leone, tu sei un angelo!
Marian Odangiu identifică în ultimul deceniu unul dintre cele mai prolifice în beletristica părții de țară de care se ocupă cu precădere. Volumul său acoperă o realitate vie: Poeți și prozatori din Banat. Deceniul al doilea (al secolului XXI, desigur).
Dacă am numărat bine, cartea conține 27 de articole despre poeți și 26 despre prozatori. Autorii sînt de toată mîna și de mai multe etnii. Nu toate felinele din arhipelag sînt la fel de viguroase. Dar Marian Odangiu le tratează pe toate cu atenție, cu înțelegere și, cînd e cazul, cu o blîndețe maternă, precum am spus mai înainte.
Astfel, între poeți apar (re)nume care au depășit hotarele ținutului de referință, precum Andrei Novac, Adrian Bodnaru, Costel Stancu, Borko Ilin și marea speranță Ela Iakab. Dar și condeieri remarcați prin sîrguință Ion Scorobete, Nicolae Silade, Ion Șerban Drincea sau regretatul Octavian Doclin. Nu lipsesc însă nici autori greu de găsit chiar și cu omniscientul Google (Maria Bologa, Maria Nițu, Roman Iacob) ori nulități patentate ca Ana Pop Sîrbu, despre rătăcirile căreia am mai scris. La fel stau lucrurile și la segmentul dedicat prozatorilor. Acolo Ioan T. Morar, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Paul Eugen Banciu conviețuiesc pașnic cu mai puțin notorii Nina Cereanu, Constanța Marcu, Dumitru Oprișor și cu alții.
Nu-i vorba că lui Marian Odangiu i-ar lipsi cumva spiritul critic. El a optat însă pentru varianta scanării cît mai extinse a faunei, pentru o cartografie care să consemneze existența tuturor formelor de existență ce ar putea fi observate pe terenul la care se referă. Este desigur o aplecare nobilă asupra unei mari varietăți stilistice și valorice pe care autorul și-a asumat-o ca pe o misiune și, cine știe, ca pe vreo penitență.
Cei peste cincizeci de autori au în Marian Odangiu un minunat vector de promovare, iar alții pot spera că se vor bucura cîndva de ocrotirea lui. La fel ca poetul nodurilor și-al semnelor, criticul timișorean poate pretinde: „am adus cu mine turma mea de lei străvezii“. Iar dacă unii sînt mai costelivi în ceea ce privește mintea, inima și literatura, exegetul va căuta, la fiecare, nu cusururi, ci îndreptățiri și chiar calități cu care să poată ieși în lume ținînd coama scuturată și coada îndreptată în sus.
Autorul Arhipelagului de hîrtie merge apostolic din insulă în insulă, curajos și plin de abnegație. Nu știu dacă are mereu parte de recunoștința pe care ar merita-o, dar este sigur că poate adormi întotdeauna cu liniștea unei misiuni îndeplinite.