Eclesiastul de la mall (8 decembrie 2025)
vine Crăciunul!
vitrinele de la mall sunt pline de
ninsori cu polistiren
copiii sunt fericiți atunci când începe anotimpul cadourilor (oamenii mari nu mai au nimic de dăruit, dar cumpără iluzii despre puterea slăbiciunii de a
umple un gol cu alt gol)
ca de obicei, copiii se lasă mângâiați de mamele surogat obținute prin
scroll pe ecrane
sunt tinere zâne de la departamentul
de marketing
impecabile femei de succes
în afaceri, în politică și în industria
înfrumusețării
iubirea curge prin genele lor
de păpușă
un observator atent scanează coșurile
pline și sufletele uscate
golind de conținut amprentele
traumatice
care îi apropie pe copii de părinți
numai prețul contează
nu trebuie să repeți destinul natural
ci numai patternul robotic,
cântă generația pe scara rulantă
de ce se feresc azi copiii
de mâna care poposește pe creștet
și care alintă?
de ce în palma făcută căuș nu mai
ninge?
pentru că e o mână obosită,
spune generația,
e o mână moartă, spune partenerul
de bridge,
e o mână plină de bacterii din alea
rele
vine Crăciunul!
în această perioadă lumea se
înghesuie la promoții de capcane
copiii sunt ademeniți cu perne psihice
și mame de pluș
neatingerea de prezent de altădată
a devenit neatingere de spațiu –
fii fericit online, copile, rămâi pururi
offline!, spune vocea generației,
lumea e doar un mătăsos coș
de gunoi
care-ți va trece prin minte, cândva,
la plecare