3 spre 4 septembrie 1952
În noaptea aceasta, în care trebuia să mă
nasc,
Deși nu eram de serviciu, am intrat în
tipografie
Și am ținut să-mi corectez personal
șpaltul vieții
De teamă
Să nu apară cumva, din greșeală,
Programarea tramvaiului la 21 de ani.
Spre dimineață,
După ce verificasem și ultimele „semne
de punctuație“
Zâmbeam fericit
Ca un gazetar care-și făcuse exemplar
datoria
Și care credea că toți cititorii vor fi
mulțumiți.
N-a trecut însă mult și s-au auzit destui
înjurând
Că literatura română a fost păgubită
De o poezie foarte frumoasă – „Pasărea
cu clonț de rubin“
Aceasta m-a mâhnit și m-a făcut să-mi
sfătuiesc fiul
Nici să nu dea prin tipografie în noaptea
nașterii lui.