După o perioadă de renovare care a durat patru ani și a costat 70 de milioane de dolari, Muzeul Metropolitan din New York a redeschis în luna mai aripa numită Michael C. Rockefeller, transformând complet spațiul dedicat artelor din Africa, Americile pre-hispanice și Oceania. Cele peste 1.800 de obiecte expuse, provenind din peste 90 de țări și 650 de culturi, nu mai sunt reunite sub eticheta problematică de „artă primitivă”, ci sunt prezentate ca entități distincte, în relație deschisă cu galeriile de artă greco-romană, europeană și modernă aflate în vecinătate, favorizând juxtapuneri care încurajează asocieri și comparații neconvenționale.
Arhitectura semnată de Kulapat Yantrasast (WHY Architecture), în colaborare cu Beyer Blinder Belle, a deschis galeriile către lumină naturală, înlocuind configurația întunecată și fragmentată anterioară cu un traseu coerent și permeabil, care oferă o experiență vizuală ce privilegiază multiple puncte de vedere. Noile galerii sunt rezultatul a aproape un deceniu de colaborări internaționale, care au inclus consultări cu cercetători, artiști și lideri culturali din regiunile reprezentate. Aproape fiecare obiect este însoțit de etichete detaliate, comentarii audio, filme documentare sau materiale digitale produse împreună cu membrii comunităților de origine.
Istoria acestei secțiuni a muzeului este strâns legată de numele lui Nelson A. Rockefeller, cel care, în anii 1950, a început să colecționeze artă din regiuni considerate atunci „exotice”, care nu erau reprezentate în marile muzee americane. Om politic influent, filantrop și vizionar, Rockefeller vedea în extinderea colecțiilor muzeale o formă de recunoaștere a pluralității culturale globale și un gest de diplomație simbolică în epoca postcolonială. În 1957, după ce Metropolitanul a refuzat inițial integrarea acestor lucrări în colecția sa permanentă, el a fondat propriul său Muzeu de Artă Primitivă, instituție dedicată unor creații considerate la acea vreme în afara istoriei artei. Abia în 1969, colecția a fost acceptată de Met, constituind baza unei noi aripi, inaugurate în 1982 și numite în memoria fiului său, Michael C. Rockefeller, etnolog și colecționar, dispărut în 1961 în timpul unei expediții în Noua Guinee. Povestea lui Michael Rockefeller, marcată de pasiunea pentru cultura Asmat și de circumstanțele tragice și misterioase ale sfârșitului său, a contribuit la aura aparte care înconjoară colecția. În același timp, vreme de decenii, aripa Rockefeller a fost percepută ca o enclavă marginală în cadrul muzeului, iar lucrările prezentate – deși excepționale – au fost mult timp privite printr-o lentilă strict etnografică, ca obiecte de studiu antropologic, mai degrabă decât manifestări simbolice cu semnificații estetice, religioase și sociale proprii. Noua prezentare propune o lectură care le restituie această complexitate, recunoscând atât dimensiunea artistică, cât și pe cea socială sau ceremonială, chiar dacă această contextualizare rămâne, în multe cazuri, sumară și nu reflectă întreaga bogăție de nuanțe a culturilor de origine.
Secțiunea dedicată artei africane reconfigurează radical experiența vizitatorului chiar din primele momente: acesta pătrunde într-un spațiu deschis și luminos, dominat de o boltă cu nervuri inspirată de arhitectura Marii Moschei din Djenné, Mali. Prezentarea se concentrează pe tradiții vizuale din regiunile sub-sahariene, în special din Africa de Vest, fără a include arta nord-africană sau islamică, aflată în alte secțiuni ale muzeului. Sculpturi monumentale Dogon, textile kente, obiecte rituale Fang sau fotografii sunt grupate pe criterii geografice și tematice, într-o succesiune de micro-narațiuni care pun în valoare diversitatea formelor de exprimare și pluralitatea rolurilor pe care aceste obiecte le-au avut în viața religioasă sau cotidiană a comunităților din care provin.
Fiecare ansamblu este gândit în raport cu peisajul arhitectural și spiritual al regiunii respective, luând în considerare și interacțiunile istorice cu Europa și lumea mediteraneană.
Prezentarea nu se ferește de subiecte sensibile precum sclavia, colonialismul sau proveniența discutabilă a unor lucrări. Astfel, într-un spațiu dedicat, este expusă faimoasa mască-pandantiv din fildeș reprezentând-o pe regina Idia din Benin, alături de noi cercetări privind funcția inițială a plăcilor din bronz jefuite în 1897 de trupele britanice și un anunț despre cooperarea actuală cu Nigeria privind repatrierea și documentarea acestor artefacte.
O parte dintre lucrări sunt expuse pentru prima dată. Printre acestea se remarcă Bleu no. 1 (2014), o lucrare de Abdoulaye Konaté, artist malian cunoscut pentru compozițiile sale monumentale din textile vopsite, în care combină tehnici tradiționale cu teme sociale, religioase și politice contemporane. Altele, bine cunoscute publicului, sunt prezentate în configurații noi, eliberate din vitrine și recontextualizate vizual, sonor și istoric, inclusiv prin contribuții ale unor cercetători și artiști din Africa. Întregul traseu susține o viziune care nu doar expune, ci și evocă — un parcurs în care dimensiunea estetică este indisolubil legată de istorie, spiritualitate și memorie colectivă.
Noua prezentare expozițională a artelor din Americi propun o relectură profundă a contribuțiilor vizuale și conceptuale ale culturilor indigene de pe continent, de la civilizațiile olmecă, zapotecă, maya și inca, până la comunități din zona Caraibelor sau a Americii de Nord. Obiectele – sculpturi, bijuterii, textile, vase ceramice sau relicve votive – sunt grupate într-un parcurs care privilegiază nu cronologia, ci relațiile culturale, geografice și simbolice.
Un spațiu aparte este dedicat textilelor și penajului din zona Andină, prezentate într-un mediu cu lumină controlată: aici, lucrări fragile din fibre și pene sunt expuse ca expresii ale unei estetici sofisticate, dar și ale unei viziuni specifice despre ordine cosmică, apartenență socială și autoritate spirituală. Departe de imaginea unei culturi fixate în trecut, galeriile Americilor restabilesc o continuitate între creațiile pre-coloniale și transformările din perioada vice-regală, revalorizând contribuția femeilor – în special în practicile textile și în producerea obiectelor de prestigiu cu funcție ceremonială, precum tunicile Inca sau textilele Wari – precum și relația dintre artă și mediu sau mecanismele de rezistență culturală. Comentariile curatoriale sunt întregite de fragmente de texte indigene – istorice sau recente – care aduc o voce proprie în interpretarea acestor obiecte și destabilizează ierarhiile impuse de istoriografia occidentală.
Situată în centrul noii aripi, aria dedicată artei Oceaniei este organizată ca un arhipelag conceptual, cu galerii interconectate printr-o axă diagonală care simbolizează mobilitatea și schimburile între insule. Dintre cele trei arii geografice, această secțiune beneficiază de cea mai elaborată punere în scenă – un omagiu special adus lui Michael Rockefeller. Sculpturi Asmat, pirogi funerare, obiecte de ritual feminin, textile din scoarță de copac și măști de diferite dimensiuni sunt prezentate ca expresii ale unei relații organice între artă, cosmos și viața comunitară. Elementul central este tavanul ceremonial Kwoma – un ansamblu monumental de panouri pictate pe frunze de sago, realizat în anii ’70 de artiști din satul Mariwai (Noua Guinee) și recent reconfigurat în colaborare cu descendenții acestora. Este o lucrare vie, reprezentând acum o carapace de țestoasă și lilieci zburători, simboluri ale clanului Kiava.
Proximitatea noilor galerii față de zona în care Metropolitanul expune artă modernă și contemporană subliniază afinități care sunt sau par neîntâmplătoare: figuri stilizate, simetrii dinamice, corporalități abstracte și simbolisme cosmice prefigurează, în mod implicit, vocabularul artei moderne, fără ca aceste opere să fie dislocate din sensurile lor rituale, sociale sau eshatologice. Astfel de apropieri vizuale sugerează conexiuni posibile între o mască de fronton din zona Sepik (Noua Guinee) și portretele deformate ale lui Jean Dubuffet, sau între structura simbolică a unui codex pre-hispanic și lucrarea Preludiu la o civilizație (1954) de Victor Brauner, inspirată de iconografia mesoamericană.
Reorganizarea aripii Rockefeller deschide un spațiu de întâlnire între lumi artistice modelate de diverse paradigme culturale. Noul traseu muzeal nu caută să dizolve diferențele; în locul unei narațiuni uniforme, galeriile privilegiază pluralitatea vocilor. Poate că adevărata reconfigurare nu este legată de vitrine sau arhitectură, ci de felul în care aceste obiecte ne vorbesc și ne privesc altfel decât până acum.