Criticile aduse socialismului ajuns în etapa „desăvârșirii“ sale, comunismul, acoperă multe mii de pagini, dar condamnarea lui definitivă stă în doar câteva cuvinte: „socialismul cu chip uman“.Când, în 1968, Alexander Dubček recomanda această variantă utopică în locul celei „în vigoare“, pe farsa „umanismului socialist“ cădea, necruțătoare, lumina unui reflector dinăuntru, nu a unuia mânuit de „dușmani externi“.
Cu sau fără intențiile ce i-au fost atribuite de Moscova, Dubček lăsa sistemul în pielea goală, în chiar mijlocul Pieței Wenceslas. Împăratul era gol pușcă. Putea fi „admirat“ de cehi, slovaci și restul lumii.
Aflat timp de aproape o jumătate de secol în eșaloanele superioare ale sistemului politic american, Joe Biden consideră că America anului 2021 suferă de „rasism sistemic“ și ia măsuri pentru eradicarea maladiei.
1960. Sammy Davis Jr. nu are dreptul să stea în același hotel cu prietenii și colegii săi de scenă din grupul Rat Pack – Frank Sinatra, Dean Martin, Joey Bishop și Peter Lawford.
Căsătoriile inter-rasiale sunt ilegale în 31 din cele 50 de state ale Americii. Sammy Davis Jr. se căsătorește cu suedeza May Britt. Alături de Frank Sinatra face campanie pentru candidatul John F. Kennedy.
1961. Cu toate insistențele lui Sinatra, Președintele Kennedy nu-l invită pe Davis Jr. la Inaugurare, fiindcă era căsătorit cu o albă.
Chiar nu există nicio diferență între America de azi și cea a anilor ’60?
Mai toate definițiile adjectivului „sistemic“ au un numitor comun – cuvântul respectiv se referă la ceva ce caracterizează întregul, nu doar părți, zone ale lui. Este astăzi întreg sistemul american lovit de rasism?
Dacă da, atunci cum de au ajuns Barack Obama președinte, Kamala Harris – vicepreședinte, Colin Powell – secretar de sat, Clarence Thomas – judecător asociat la Curtea Supremă, Oprah Winfrey – miliardară etc.?
Cum de se află astăzi în Congres și Tim Scott, și veterana Maxine Waters, și mai tinerele Ilhan Omar, Rashida Tlaib, Pramila Jaypal sau Ayana Presseley?
Nimeni nu poate nega existența manifestărilor rasiste – de la indivizi la grupuri – dar de aici până la rasism sistemic este o distanță considerabilă.
O distanță pulverizată azi de retorici „progresiste“, presiuni ale unor grupuri cu agende politice sulfuroase și manipulare pricepută a datelor statistice.
Totuși, în 1965, în Camera Reprezentanților se aflau doar 5 afro-americani. Astăzi se află 57, procentual – 13%. Adică aproape la paritate cu prezența afro-americanilor în populația țării – 13.4%.
Nu de puține ori, acuzațiile de rasism și rasism sistemic sunt guvernate de algoritmi foarte ciudați.
Obama și Harris acuză rasismul, dar sunt onorați să se afle în compania unuia dintre cei mai murdari rasiști americani – Al Sharpton. Evreul Bernie Sanders se simte excelent în compania antisemitelor Omar și Tlaib.
Demantelarea așa-zisului rasism sistemic stârnește un entuziasm bine organizat. Provoacă însă și zâmbete, căci este proiectul unui om (nici el nu crede că e al lui!) care s-a simțit fericit – politic și material – servind sistemul.
Confuzia voită între echitate (equity) și egalitate (equality) ocupă deja avanscena dezbaterilor. Urmează împingerea meritocrației și mai aproape de irelevanță.
Una din pârghiile de funcționare ale propusei demantelări urmează să fie folosirea cotelor – rasiale, sociale etc. De fapt, folosirea lor se va intensifica, pentru că ele sunt folosite de o bună bucată de vreme.
Deocamdată, semnătura președintelui are efect doar în lumea guvernamentală, dar, de teamă, lumea privată se va alinia. Abia prin aplicarea cotelor obligatorii peste tot, o anume maladie va deveni cu adevărat sistemică.
Viitorul mai mult decât surprinzătorului Joe Biden – aprig „demolator“ al rasismului sistemic – va fi mai luminos decât cel asigurat de Moscova lui Dubček la sfârșitul Primăverii de la Praga. Apa Potomacului a curs întotdeauna altfel decât apa Vltavei.
Dacă unora li s-a arătat Maica Domnului, lui Joe Biden i-a fost arătată Maica Harris. Amin!