Limbile nu sunt doar coduri pentru comunicare. Sunt recipiente pentru memorie, imaginație și identitate. A vorbi o limbă înseamnă a moșteni o viziune asupra lumii. Cetățean grec printre români fiind, simt profund greutatea comună a celor două limbi așa-numite „neînsemnate“/„mai puțin utilizate“, greaca și româna, precum și frumusețea pe care o aduc în viețile noastre.
Conservarea limbilor utilizate pe scară mai restrânsă poate fi privită din perspective economice, politice, culturale sau istorice. Din punct de vedere economic, s-a susținut că diversitatea lingvistică este costisitoare. În 2022, Uniunea Europeană a cheltuit aproape un miliard de euro pentru traduceri (Centrul de Traduceri pentru Organismele UE, 2023). Ar putea părea mai ieftin dacă UE s-ar baza pe o singură limbă, să zicem engleza, dar acest lucru ar veni cu un cost mare: dispariția varietății culturale și a viziunilor despre lume.
Din punct de vedere politic, suprimarea limbii a servit mult timp ca armă de dominație. Colonizatorii din Africa au impus engleza, despărțind oamenii de vocile lor materne, lăsând cicatrici de nedreptate și amputare culturală. Regimurile totalitare au folosit limbajul însuși ca instrument de control. George Orwell a prevăzut acest lucru în 1984, unde „Newspeak“ a eliminat cuvintele pentru a elimina gândirea. Fără cuvinte pentru libertate, disidență sau memorie, ființele umane ar fi prinse în prezent, incapabile să-și imagineze alternative.
Dintr-o perspectivă culturală, eliminarea unei limbi nu înseamnă pur și simplu eliminarea cuvintelor; este însăși diminuarea conștiinței. Fahrenheit 451 al lui Ray Bradbury, filmat de Francois Truffaut în 1966, dramatizează acest adevăr, într-o societate în care cărțile sunt arse, ființele umane își pierd memoria și imaginația. Gospodinele, lipsite de literatură, vorbesc doar în fragmente goale, gândurile lor sunt „intrate la apă“, conversațiile lor sunt superficiale. Fără memoria colectivă păstrată în limbaj, viața însăși devine robotică, atrofiată, limitată la momentul prezent.
De aceea, limbi precum greaca și româna contează. Dincolo de utilitatea lor, ele sunt muzică. Româna, cu rădăcinile sale latine și cadențele balcanice, este eufonică, ritmică, lirică. Greaca, antică, dar vie, poarta rezonanța secolelor de filosofie, liturghie și cântec. A le pierde ar însemna a pierde nu numai frumusețea, ci și moduri întregi de a vedea lumea.
Istoria leagă aceste două limbi în moduri profunde. După căderea Bizanțului, România a deveni! ceea ce Nicolae Iorga numea Byzance après Biyzance. Moștenirea latină a Limbii române o leagă de Antichitatea greacă, în timp ce influența greacă s-a răspândit prin Marea Neagră și Principatele Dunărene. Moștenirea latină a limbii române o leagă de antichitatea greacă, în timp ce influența greacă s-a răspândit prin Marea Neagră și Principatele Dunărene. Copiii elitei românești erau educați în hegemoniiile epocii mai întâi în academiile grecești ale fanarioților, apoi în universitățile din Paris, Viena și Berlin. Rigas Fereos, care visa la eliberarea Balcanilor, și-a publicat Harta la Viena, dar a trăit și a lucrat la București, împletind destine grecești și românești.
Astfel, conservarea limbilor mai puțin utilizate nu este doar o problemă academică sau economică, ci una de protejare a memoriei, imaginației și demnității. A neglija astfel de limbi înseamnă a risca să ștergi nu doar cuvintele, ci și lumile pe care le reprezintă. Traducerea joacă un rol vital în acest proces, deoarece sporește vizibilitatea și vitalitatea limbilor mai puțin utilizate, oferind vorbitorilor acces la cunoștințe globale, împărtășind în același timp perspectivele lor culturale cu un public mai larg. Procedând astfel, ea contribuie și la susținerea diversității lingvistice, asigurându-se că aceste limbi rămân funcționale în domeniile comunicative contemporane.
Să protejăm aceste limbi și, odată cu ele, poveștile despre noi înșine.
____________________________________________
Surse:
Controlul oamenilor prin limbă, Institutul Transnațional www.tni.org
Fahrenheit 451 (the (film). François Truffaut. 1966.
Fahrenheit 451 (cartea). Ray Bradbury. 1953.
Centrul de Traduceri pentru Organismele UE https://cdt.europa.eu
(Comunicare prezentată la Festivalul „Limba română“, Brașov, 2025)