Poeme cretane
1. povestea bătrânului
grec
pe glezna femeii
o brățară turcoaz
ca apa din insula Spinalonga
la El Greco retsina
se toarnă
în carafe roșii de aramă
pictorul a plecat demult
în Toledo.
doi măgăruși cară ulei de gătit
în tabloul din fabrica lui
Vassilakis
(oricum, nu-mi place „burrito“,
nu râdeți, e-un joc de cuvinte!)
în Heraklion fluturii
nu sunt
pe cale de dispariție,
o jumătate de aripă
stă să cadă din cer.
și bătrânul grec
nu și-a mai ras barba
de când Petra
(așa o striga pe femeia lui)
a găsit în cer
cealaltă jumătate de aripă.
seara, în casa de piatră
bătrânul grec stă pe trei scaune:
adică pe unul e așezat,
altul e pentru picior,
și firește, unul e pentru
cot.
Își aprinde încet pipa de lemn
unge o felie de pâine cu ulei
și hrănește pisica…
în troița de la
marginea drumului
e aprinsă candela,
alături o fotografie
veche
și o pipă de lemn…
2. pentru vii și pentru morți
copacul cu roșcove
pare a avea o sută de ani
marea e liniștită azi
și în satul Koutouloufari
(ce nume straniu!)
nu văd niciun om.
lumina soarelui pare mai
blândă
pisicile dorm leneșe
fără nicio grijă
casele din piatră sunt vechi
precum satul
de o parte și de alta
pământ arid,
măslini cât vezi cu ochii.
o bicicletă ruptă
la marginea drumului
leandri și
flori de bouganvilea
își risipesc parfumul
în zi de duminică.
Eleni,
bătrâna cu broboadă neagră
își face cruce cu fața spre cer
și împletește ceva…
de Rusalii
oamenii merg la biserică
și dau de pomană,
pentru vii
și pentru morți:
colivă
colaci
sarmale
și orez cu lapte.
seara
la taverna To Patriko
bărbații beau
un pahar de tsipouro
să fie și pe
lumea ailaltă…
3. carte poștală
În Piskopiano
marea și muntele Harakas
își spun povestea
oricărui trecător
și nimeni nu pleacă de acolo
cu mâna goală:
poți primi o sticluță
cu miere cretană,
sau raki,
cărți vechi,
un săculeț cu săpun,
pânze brodate,
ceramică,
poate un evantai,
și cel mai bun lichior
de rodie cretan.
de pe dealul uscat
privești lumea
și respiri.
în micuța biserică Agios
Vassilios
se boteza un copil…
4. femeia cu pălărie
să fi fost ora 9
în portul din Agios Nikolaos
pescarii descărcau bărcile
cu pește proaspăt
marea era calmă
o zi numai bună de pescuit
și plimbări în
golful Mirabello
oamenii își duceau zilele
de parcă timpul
s-a oprit în loc.
femeia în rochie albă
și pălărie de paie
privea în fiecare zi
vapoarele
și feriboturile
ce vin din Pireu
sau Sitia
(pe cine o fi așteptând oare)
sau din Rhodos…
oamenii locului spun
că și-a pierdut bărbatul
o mare furioasă
l-ar fi înghițit
cu vreo zece ani în urmă…
și de atunci
în fiecare dimineață
femeia își potrivește
pălăria pe cap
și pleacă
să-și aștepte bărbatul…
în port cineva
tocmai a găsit o
șapcă
de marinar…
5. rugăciunea de miercuri
de ce să tai pepenele în bucăți
și să nu muști din el
să simți dulceața
curgând
precum
cântecele
de la Marea Egee
în timp ce
asculți lira
și bouzouki
închizi ochii
și bărbații dansează
în ritmuri cretane
și timpul nu stă în loc
Facă-se voia Ta,
Precum în Cer,
așa și pe Pământ…
se rugau oamenii
să vină ploaia
pământul să nu mai fie sterp
copiii să crească
mari și frumoși
și muzica,
muzica acoperea
marea și muntele
și dealurile de măslini.
în taverna pisicilor
era liniște
pe pereți fotografii vechi
de familie
aici e străbunica noastră
când a deschis acest loc
pentru cei însetați!
pisicile își făceau siesta
pe perne colorate,
Agapi și Eleftheria
aduceau apă rece în carafe
și își așteptau
liniștite clienții…
(iunie 2025, Hersonissos, Grecia)