La Editura Vinea a apărut în condiții grafice de excepție un interesant volum colectiv, ce reunește creația a patru voci distincte ale liricii contemporane. Este vorba despre Șerban Foarță, Gheorghe Grigurcu, Miron Kiropol și Nicolae Tzone. Titlul cărții este sugestiv, marcând numărul creațiilor prezente în antologie: 387 de poeme. În fruntea selecției se găsește un Cuvânt asupra ediției, în care Nicolae Tzone, directorul Editura Vinea, reconstituie drumul anevoios al proiectului editorial, amânat din diferite motive timp de aproape un deceniu. Antologia beneficiază de un substanțial studiu introductiv semnat de reputatul critic literar Ion Pop, unul dintre cei mai buni cunoscători ai liricii românești. Exegetul atrage atenția asupra faptului că masiva antologie apărută sub egida Editurii Vinea reunește „patru poeți foarte diferiți, atât ca universuri imaginare, cât și ca structură verbală a textelor“. În numai câteva pagini, Ion Pop reușește să schițeze profilul spiritual complex al fiecărui poet. Secțiunile reunind poemele sunt urmate de numeroase referințe critice și de succinte date biografice. Informațiile reconstituie „aventurile lirice“ ale celor patru poeți și reușesc să atragă atenția asupra caracteristicilor operelor acestora.
Intrarea pe scenă a autorilor se realizează în ordine alfabetică. Primul este Șerban Foarță, un adevărat magician al cuvântului. Reunite sub titlul Luna lui optumbre, versurile alcătuiesc o ingenioasă călătorie spirituală în lirica poetului. Desigur, nu puteau lipsi câteva din admirabilele Texte pentru Phoenix, o fascinantă incursiune într-un fabulos bestiar autohton. Textele rare, cultura populară, mitologia românească și universală devin pentru poet o inepuizabilă sursă de inspirație. Șerban Foarță este un estet, un caligraf împătimit ce cultivă rafinamentul stilistic, valențele camuflate ale limbii române. Voluptatea jocului cu imaginile, cu sensurile și cu forma cuvintelor se resimte și în celelalte cicluri selectate: Scrisori (mai mult decât) deschise, Spectacol cu Dimov și Hederea felix.
Secțiunea consacrată lui Gheorghe Grigurcu se intitulează Călare pe Forme, Duhurile. Datorită activității sale îndelungate ce a vizat domenii multiple precum poezia, critica și istoria literară, proza, eseistica și publicistica, autorul ne apare azi ca o veritabilă istorie vie a literaturii române. Gheorghe Grigurcu reprezintă o prezență importantă în viața literară românească din a doua jumătate a secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea. Versurile sale contrastează puternic cu cele ale lui Șerban Foarță. Excelent cunoscător și comentator al liricii autohtone, el se apropie mai mult de un model intelectual al lirei, caracterizat prin rigoare, reflexivitate și o concentrare aforistică. Iată cum definește poetul imaginația: „Nici o imaginație nu se poate decât/ imagina pe sine// imaginația e-o sensibilitate răcoroasă grațioasă/ cum un cristal// imaginația se culcă deseori cu realul/ dar nu poate fi fecundată (Despre imaginație).
Reunite sub genericul Cartea vieții, poemele lui Miron Kiropol au fost selectate din următoarele cicluri: Poeme pentru nimeni, Stimată Doamnă nestemată, Fii bucuros că a bătut la ușa ta Eminescu și Rilke…, Și acum mă acoperă numele infinitului. Și de această dată, contrastul față de ceilalți autori selectați se dovedește puternic. Miron Kiropol s-a născut în 1936 la București, dar, în 1968, profitând de o invitație la un colocviu de poezie din Belgia, a ales să trăiască în exil. Drept consecință, doar o parte a creației sale a fost elaborată în limba română. Este vorba despre volumele Jocul lui Adam (1967), Schimbarea la față (1968) și Rosarium (1969). După stabilirea sa la Paris, a publicat numeroase volume în limba franceză. Asemenea celorlalți autori importanți din exil, poetul s-a reîntors în lirica românească după 1989. Miron Kiropol a cultivat o poezie de factură confesivă, cu puternice influențe biblice. Marile modele spirituale declarate ale poetului au fost Eminescu și Rilke. Merită să reținem și pasiunea scriitorului pentru pictură, un alt sector în care a obținut reușite notabile.
În ceea ce îl privește pe Nicolae Tzone, realizatorul antologiei, acesta este plasat de profesorul Ion Pop „în posteritatea avangardei suprarealiste“, curent de la care moștenește „o mobilitate a imaginației plastice și verbale neobișnuită“. O mențiune aparte merită și bogatele ilustrații ale cărții, în măsură să reflecte numeroase momente importante din biografia celor patru poeți.
Cele 387 de poeme publicate în condiții grafice de excepție de către Nicolae Tzone au meritul de a readuce în actualitate patru voci marcante ale poeziei contemporane.